Un lucru este cert.În timp, copii ajung să semene mai mult cu prietenii decât cu părinții, dar până ajung în acest stadiu, plozii sunt modelați de parinți.De la părinți adună cei sapte ani de acasă, bagajul ce-l ajuta pe copil să-și facă prieteni.Dar când tu, ca părinte, pe scara evolutiva încă mai vezi maimuța, prin comportament influențezi evoluția copilului, iar acesta pâna ajunge să semene cu prietenii, cu siguranță o să semene cu cimpanzeul de tac’su.
În parc în IOR, printre căței, copii și alți părinți, apare și maimuța ce m-a făcut să scriu acest text.E genul de barbat ce ar stârni zâmbete din partea femeilor.Arată și e îmbrăcat bine. Un tătic ieșit la plimbare cu doi copii.Unul mai mic în căruț și unul de 4-5 ani pe o bicicletă noua, cu roți ajutătoare.S-au oprit lângă leagăne. A luat copilul mic și l-a pus în leagăn, iar cel mare, și-a mânat bicicleta către leagăne strigând că vrea și el. Ghinionul a facut să-l calce pe tac’su cu o roata ajutatoare pe bombeu și atunci cercopitecul a reacționat:
Futu-ți gâții mă-ti dă idiot, de-te boule, de-te așa!!!
În momentul acela, copilul, a plecat capul și a plecat inițial către tobogane, dar la jumătatea drumului s-a oprit și a întors privirea către cel ce probabil era tac’su…avea ochii sticlosi.Nu pot să nu mă intreb ce soartă are mama acelor copilași dacă animalul reacționează in felul ăsta de la o simplă călcătura pe bombeu…
Pai probabil ca de aici si frustratea barbatului in cauza … doamna o ardea cool pe feisbuc in vremea in care el trebuia sa traga de amandoi prin parcuri in loc sa se dedulceasca la vreo bere dupa o zi de rahan. 😀
…sau poate e doar un bou ordinar ?
Eu voi juca mereu rolul avocatului diavolului, mai ales ca am vazut in ultima vreme o tendinta accentuata de „e un bou ordinar’.
Frate Ice, eu tind sa-i dau dreptate lu’ Sniper. Cred cu toata taria ca era ‘un bou ordinar’…
Acum sa vina si pledoaria 😀 …
Frate MAREAN, eu nu am toate datele pentru a putea da un verdict ca de judecat la toti ni usor. In aparenta asa o fi, in esenta insa … de unde dracu sa stii ce viata o avea omul in cauza pe acasa. Singur cu doi plozi in parc, nu imi suna a viata boema deloc … poate avea si omul frustrarile lui, aia la care ii plangi tu de mila fiind poate cauza lor. Acuma ca omul a ales prost sa isi verse frustrarile … e alta discutie … dar totusi … eu trecut prin viata fiind nu ca gasca prin apa si iad de cateva ori la fortele speciale, plus confesor de frunte al prietenilor mei, sunt ceva mai putin radical cand vine vorba de o judecata de genul asta. 🙂 Pot fi multe acolo … mult mai multe decat crezi, iar vina sa fie de multe ori impartita sau unde nu te astepti tot la fel de bine cum poate fi … si asa cum zici tu. 😉
Cu tot respectul,dar indiferent ce zi sau viata are specimenul respectiv,nu m-am putut abtine.
Eu la serviciu primesc asemenea apelative odata la 3 minute pentru te miri ce,si am dezvoltat o alergie viscerala pentru astfel de indivizi.
Nimic nu justifica sa-i vorbesti asa unei fiinte umane,mai ales unui copil.Never.Ever.
Sa-mi fie cu iertare,eu nu judec,eu execut direct ?
Cu acelasi respect, daca nu il judec pe acel „el” cu aparente motive „indreptatite”, cum as putea sa te judeca pe tine si mai ales sa dau si un verdict? 🙂 iti respect opinia si in acelasi timp nu o voi contra atata vreme cat contine argumente cat se poate de logice pentru tine si exprienta ta de viata din care iti multumesc doar ca ne’ai impartasit?! 🙂 Fiecare dintre noi avem dreptul la o opinie si chiar daca asta nu aduce nimic (la fel de aparent) constructiv discutiei, eu voi prefera sa o respect pe a ta din motivul enumerat mai sus fara alte povesti! 🙂
Pe final .. pot doar sa te rog sa incerci sa iti gasesti taria de a le da flit celor care te umilesc pentru a fi liber si nu doar pentru a fi traumatizat! 🙂 Eu sunt liber … atat de liber incat am pierdut poate multe din cauza asta … dar macar … pot gandi ca eu strict … poate de aia imi era si atat de usor sa vad outside the box!
Snipere … one shoot, one kill! 😉
Cand ai un asa parinte cu asa comportament e nasol. De aceea ies copiii cu traume mai mici sau mai mari in viata si ne intrebam de unde atat violenta…
Eu cred ca pentru toate alea cate se intampla nu sunt de vina doar si numai parintii de genul asta … ci un complex care alcatuie o societate in care se cultiva ura nemotivata de multe ori.
păi eu zic să nu mai plângi de mila mă-sii. dacă și-a luat bădăran de companie să se spele cu el pe cap… drept urmare, i-a mai făcut și 2 copii… nici ea nu e departe de el pentru că într-un cuplu partenerii se aseamănă.
Bingo! 😀
Alex, nu-i plang de mila…ma intrebam oarecum retoric, daca cu un copil se comporta in felul asta…
Ice, inteleg foarte bine ce zici, dar nu am cautat motivele in comportamentul individului, constatam ca la asa parinte, copilul acela are toate sansele sa-i semene.
Genetic acolo ajunge orice ar face daca e sa fie asa. Restul sunt povesti si cum spuneam …eu pe barbati ii inteleg fara cuvinte …. „Singur cu doi plozi in parc, nu imi suna a viata boema deloc … „
As avea atatea de spus referitor la acest subiect, dar prefer sa nu o fac. Uneori, oamenii de acasa pe care ii numesti mama si tata te transforma intr-un om incredibil de bun, aici ma dau exemplu pe mine, am trait inca de mic, defapt de cat imi aduc aminte, cu palma, certuri si cate si mai cate. A fost interesanta experienta pana am plecat de acasa, atat de interesanta incat m-am bucurat enorm de mult ca am scapat de un om, pentru ca el dirija totul, intr-un mod hilar, parca scos din filmele horror.
Poate copilul e facut cu sotia lui, insa tatal nu e el.
E un comportament general, gresit si nejustificat.
Ce facea sotia in timp ce el este in parc este irelevant, era cu altul, unde vine explicatia pentru comportamentul lui. Iti injuri copilul pentru ca a trecut cu premergatorul peste bombeu. De ce? Pt ca te inseala sotia, pentru ca esti sigur, frustrat, nesatisfacut. Si ce vina are copilul?
Am 29 de ani, nu am copii si nu vreau sa fac, cel putin nu in curand. Sunt prea necopt sa cresc un copil, sunt prea sarac acum sa pot sa ii ofer ce as fi vrut sa am eu cand eram mic. Astfel ca nu fac, nu adopt, nu fac nimic.
Daca esti in situatia mea, sau in alta, alege sa nu strici copilaria cuiva.
Copii sunt un dar, nu un regret!
Probabil eu ma insel si de fapt ar trebui sa ne inmultim ca prostii fara sa ne gandim la ei.
Am prieteni, cunostiinta, foarte buni in dat sfaturi:
De ce nu faceti copii?
Pt ca nu suntem suficienti de maturi sau de bogati incat sa le oferim o copilarie pe care le-o dorim.
Raspunsul e incredibil: Las ca ei cresc repede!
Cel putin tara asta, e un mediu, cred eu, nepotrivit!
Si desi sunt foarte sumbru si trist, cred ca nu sunt departe de adevar!
Andrei, la cum ai gandit problema, tu ai tot dreptul sa faci copii.
Fac 😀