Ciorba calda

Într-o încercare inutila de-al plagia pe marele Creangă,  zic să’ncep povestea de azi, cu clasicul Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu…. când mă gândesc mai bine, trag concluzia că nu sunt neapărăt un ciorbar înrăit. Cunosc oameni ce nu pot dormii noaptea pe burtă de n-au băgat la maţ cel puţin o porţie dublă de ciorbă atât la prânz cât şi seara, iar banala lipsă a unei farfurii de ciorbă, este un motiv foarte întemeiat de-aş aduce aminte de soacră. Dar să trecem peste…

Ieri dimineaţă, ca tot omul gospodar, merg să arunc gunoiul la ghenă. Cine stă la bloc ştie că de obicei, scara blocului este locul unde se strâng la şuetă toate mirosurile şi aromele şi în afară de o binemeritată şi apreciată răcoare în zilele caniculare de vară, scara blocului nu este foarte atrăgătoare.Aşa, hai că iar mă pierd în detalii…băi, nu ştiu dacă faptul ca era prea dimineaţă, că era weekend, sau pur şi simplu era adevărat, dar, toată scara, mirosea a ciorbă gata dată în clocot. Mi-a lăcrimat stomacul instantaneu, încercam să-mi dau seama care dintre vecinii mei făceau minunea asta de ciorbă. Nici nu ştiu cum să explic, dar mă gândesc că ştiţi mirosul acela de ciorbă clocotită şi leuştean verde.

Şi cum am mai avut şi alte treburi de făcut ieri, am uitat de ciorba de dimineaţă, dar noaptea, subconştientul lucrează şi uite aşa, azi noapte am visat că mâncam înca o dată cea mai bună ciorbă din viaţa mea. Şi avea acelaşi miros.

Acum ceva ani am fost plecat cu ceva treburi pe la Miercurea Ciuc. După două zile petrecute prin ungaria mică, pe la un şapte şi ceva, am plecat cătinel către Bucureşti. Printre dealurile împădurite ale Harghitei, dimineaţa devreme, în faţa unui popas turistic, cineva avea probleme cu maşina. Avea nevoie de un cric. Am oprit, i-am oferit cricul şi am mers pe terasa restaurantului să beau o cafea. Când pe uşă a ieşit un ungurian gras şi mustăcios să-mi ia comanda, exact ca-n desene animate, dupa ospătar, ca un balaur ceţos, se târa şi mirosul. Aelaşi cu cel din scara blocului…miros de ciorbă clocotită, dreasă cu ierburi şi leuştean verde.

Am comandat pe lângă cafea şi o ciorbă şi pot spune cu mâna pe inimă, că aia a fost cea mai bună ciorbă pusă pe papilă şi chiar nu-mi era foame, dar mirosul…