Vine un moment în care moartea ne bate pe umăr. Știm că a sosit clipa să stingem becul și să ne vedem de drum. Ce rămâne în urmă? Amintiri, durere și, uneori adevărate opere de artă.
Încă mai exista în lume cimitire ce pot rivaliza fără probleme cu orice muzeu. Dacă în ultima vreme, cel puțin la noi, la ortodocși totul se rezumă la despre morți numai de bine si ceva beton deasupra, într-o vreme, mormântul răposatului era motiv de fală. Sincer, când va fi să fie, în locul unei banale cruci, parcă mi-aș dori un monument reprezentativ pentru ce am făcut pe lume.