La mine, când se plictisesc fetele, e nasol. Aseară, Cezara face anunțul: Sunt plictisităăăăă, nu știu ce să mai fac! Și i-am dat eu mai multe alternative însă nu i-a plăcut niciuna. Apoi, am mai băgat o fisă. Și s-a dovedit câștigătoare, s-a terminat cu plictiseala. S-a apucat să-și picteze borcanul cu bani. Ideea cu borcanul o tot pritocim de câteva zile și tot așteptam momentul să-l punem în practică.
Am ajuns la ideea unui borcan în care să-și strângă banii acum câteva zile și este o mică poveste în spatele acestui borcan…că nu îi pot spune pușculiță. Când am început diversificarea, copilul a refuzat cam tot ce era pe bază de lapte de vacă. Brânzici, iaurt…la un momendat i-au apărut și niște pete pe piele. Atunci am aflat că copilul avea intoleranță la proteina din lapte. Și de la 7-8 luni am sistat în alimentația ei tot ce presupunea conținut de lapte de origine animală. Având un indice foarte ridicat de intoleranță, singurul lapte acceptat era cel de la mamă și o formulă de lapte prescrisă de pediatră. Rezultate a dat laptele ăsta dar copilul creștea și nu-i mai ajungea o cutie pe săptămână…și o perioadă l-am prins și cu tva de 19%. Nu-i panică, nu mă plâng de banii cheltuiți sunt mulțumit că acum, copilul a scăpat de intoleranța asta la proteina din lapte….că-mi venea să plâng când o auzeam prin parc când i se oferea câte ceva că spune că Eu nu am voie…
În fine, ideea este că după ce a mai crescut, ca o completare la formula de lapte ne-a fost recomandat un lapte de cocos. După cercetări, recomandări și câteva încercări, am ajuns la un lapte de cocos și orez de la Isola Bio. Până pe la 5 ani tot ce am gătit în casă pe bază de lapte a fost cu laptele asta de cocos. Chiar ies niște cozonaci foarte buni :))
Și acum ajungem la borcan. Pentru că tot cosumă de atâta vreme laptele asta de cocos, am așa o vagă impresie că i-a creeat ceva dependență. Dimineața doar lapte de cocos cu cereale, seara la culcare mai bagă un pahar, peste zi mai vrea unul. I-am mai zis că ar trebui să bea mai rar laptele ăsta dar o băga pe aia cu mie-mi place, eu nu pot să dorm dacă nu beau seara un lăptic. E, și i-am propus ca în loc să mai cumpărăm 4 bidoane de lapte de cocos pe săptămână, să facem o pușculiță în care să strângă bani pentru bicicletă. Dacă facem treaba asta, banii de lapte merg la borcanul în care strânge banii pentru bicicletă. Bine, bicicleta era în plan încă de anul ăsta dar cum anul a fost ciudat, am tot amânat.
Și uite așa s-a ajuns la borcanul de economii. Mă uitam în urmă la înmulțirea banilor și cred că e momentul să luăm mai în serios treaba asta cu educația financiară. Tot zic că o să-i cumpăr un Monopoly. De Crăciun nu o mai fac dar vine ziua ei în ianurie și e un moment bun. O să avem și borcanul cu bani de exemplu și-i dăm drumul la joacă.
Educația financiară este absolut necesară de la vârste cât mai fragede, fiindcă vedem cu toții, în jurul nostru, care nu știu ce să facă cu banii, nu știu să folosească instrumente bancare etc. Nu știu cât costă efectiv un credit.
Este, este…eu n-am avut parte. Că așa era pe vremea aia, dădea partidu la toți
N-am prins vremurile alea. Dar le am pe retină…m-au doxat părinții cu frica de antreprenoriat.
Eu de la ai mei am primit’o cum s’au priceput ei sa mi’o dea si cu ea am ramas, ulterior imbunatatindu’mi gestiunea din experienta de viata!
Foarte bine ai facut! Succes! 🙂
Mulțumim!