Bine că nu suntem toți ca mine…

Eram aseară într-o farmacie de la mine de la Abrozie când intră un tip și începe să-i explice farmacistei că afară este un om, stă pe jos în ploaie acoperit cu o pătură….a chemat cineva o salvare pentru el? Poate are o problemă bietul om…

I-a explicat farmacista că omul ăla stă acolo, pe capacul de canal, de vreo 2 ani, că a venit și poliția, că a venit și ambulanță, că l-au luat de acolo de cateva ori dar s-a întors de fiecare dată…Tipul a mai făcut o încercare…totuși, e frig, plouă pe el…să chemăm o ambulanță…

Mi-am văzut de ale mele, n-am mai așteptat să văd dacă tipul chiar sună la ambulanță. M-am gândit în schimb că e bine că nu suntem toți ca mine, că mai sunt și oameni cărora le pasă de homeleși. Da, lumea asta mai are șanse…Apoi, m-am gândit că dacă tipul ala cheamă o ambulanță pentru un om care de 2 ani preferă să încălzească un capac de canal, undeva, un om care a făcut ceva pentru societatea asta nedreapta,  are nevoie de o ambulanță care nu mai vine…că e ocupată cu un homeles.

Bă, nu știu cum ajung unii oameni să devină homeleși, am încercat câteva șcenarii…nu mi-a iesit. Drept urmare, am așa o rupere de săracii oameni ce au ajuns să trăiască pe străzi de n-ai văzut.

Lasă un comentariu

Descoperă mai multe la e-redoo.ro

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura