Bă, mă gândeam eu așa, că când eram eu cam așa, pe la primul pachet de lame de ras, bă, cam atârnam după ăia mai mari. Și bag la categoria ăia inclusiv niște adulți cam de vârsta mea de acum sau chiar mai mari. Și cumva, parcă-mi pare așa puțin rău că nu am și eu unu d-ăsta. Nu să se uite în gura mea, dar așa, să mai întrebe una alta, să mai aflu și eu câte ceva despre tineret… Că orișicât, cât de aplecat sunt eu când vine vorba de tineri, nu prea am pe lângă mine astfel de specimene. Adică e ok, în gașca de prieteni am câțiva jignitor de tineri, dar parcă prea puțini totuși, aș vrea totuși câțiva din ăia de mi-ar fi putut fi copii dacă mă apucam de treabă până-n armată.
E, mă gândesc că eu făceam treaba asta și din lipsă de internet, de facebook și alte youtube-uri. Că de citit citeam, chiar mai mult decât o făceau ăia pe lângă care atârnam eu. Eram Bibanu ca să zic așa, ăla cel mai mic din gașcă… Na, dacă ar fi să ținem cont de împărțeala aia pe generații, eu aș fi pe final de Generația X. Asta calendaristic…că altfel, băiat de la țară, acolo a fost un decalaj, generația X s-a născut până mai târziu… Nu vreau să zic nimic cu treaba asta, doar mă gândeam. Bine, cred că și ușor imfluențat de un program de corporație unde fiecare membru al proiectului are alocat câte un tânăr de clasa a-XI-a, a-XII-a pentru diverse interacțiuni și discuții legate de viitorul acestuia. Cred că am nevoie de unu doi prieteni de liceu…să învăț lucruri despre generația lor, să râmân prin intermediul lor pe piață, ca să zic așa. Că mă gândesc că mă va ajuta să nu devin un moș cărpănos și poate, cine știe…i-o ajuta și pe ei.
Lasă un răspuns