Bă, pentru ăștia mai tineri, odată, demult, exista o bancnotă cu Tudor Vladimirescu pe ea. Valora 25 de lei. Între timp s-au schimbat banii dar pentru mine, bancnota de 25 a rămas cam cea mai valoroasă. Mi-am amintit zilele astea, că plecă Cezara în prima ei tabără școlară. Și i-a dat Bunica 100 de lei, bani de tabără. Pe mine m-a cam pus în cap treaba asta…Bine, emoționată și bunica dar eu m-am topit de tot. Că mi-am adus aminte de bancnota aia de 25…
Ca să înțelegeți mai bine contextul, cum intram în săptămâna premergătoare plecării în tabără, aveam câțiva mușterii pe care trebuia musai să-i vizitez. Vreo doi unchi, pe Moș Călin, pe Nea Gică Puțarul. Și desigur, pe Mamaia mea din partea mamei. Că de la toți ăștia mă lipeam de ceva mărunțiș pentru tabără. Pe lângă banii de tabără primiți de la părinți, mai primeam în general așa: un Bălcescu de la bunicii din partea tatălui. Ăștia erau în curte cu noi, nu trebuia să-i vizitez, mă certam cu ei zilnic :)) …Pe urmă de la Moș Călin primeam 5 lei, de pe la unchi câte un cinzeci de lei, de la Nea Gigă o bancnotă de 10 lei nouă țiplă… Și întodeauna, de la mamaia din partea mamei, bancnota aia de 25. Bă, mă topeam tot când o vedeam pe mamaia cum scotea batista aia cu dungi verde închis și desface nodurile alea doar de ea numărate și după ce despăturea batista, scoatea de acolo 25 de lei. Mă apuca de față cu niște mâini scheletice acoperite cu cea mai moale piele și mă pupa pe frunte.Uite la mamaie, să ai bani în tabără… Bă, femeie singură, crescută fără părinți, văduvă de tânără crescuse la rândul ei doi copii singură. Eram cel mai mare nepot al ei… În fine, sper că și fiimea să-și amintească de 100 asta primită de la Bunica..că de străbunica nu-și mai amintește, avea doar 3 ani când a plecat dintre noi. La un an după ce-l comenta pe Florin.
Asta ar fi, azi simt nevoia să dau ceva de pomană… un 25 de lei.
Ba nu stiu cum dracului se facea, dar aia era bancnota cea mai valoroasa a copilariei, un soi de maxim la care puteai jindui in afara de alea amarate de 10 lei ce cred ca erau imprimate pe hartie igienica. In tabara strangeam peste an bani si plecam cu cateva sute … si tot cu aproape toate reveneam inapoi, ca mare lucru sa imi cumpar nu prea aveam ce. :))
Da pomana acolo, sa fie de suflet! Dumnezeu sa o ierte si odihneasca!
E, mai era și Cuza…aia era mai apreciată :)) De cumpărat găseam tot timpul câte ceva, că nu prea mă mai întorceam cu bani din tabără.