Am scos de la naftalină un aparat pentru diafilme

Pentru ăștia mai tineri, ce se vede în poza de mai sus, se numește aparat pentru diafilme. Erau mai multe modele, unele rusești fiind pentru domeniul acesta cam ce este Tesla în momentul de față pentru industria auto. Ăsta din poza era un aparat pentru diafilme banal, o ieftinaciune…doua lentile, un transformator, bec, puse intr-un plastic banal. Oricum, pe vremea mea, cine avea așa ceva era un mic Dumnezeu. Aveai nevoie de o priza și de întuneric. Eu, vedeam diafilmele sub patul bunicilor…era un pat din ala homemade, suficient de înalt încât să te poți ascunde sub el.

Așa, săptămâna trecută a fost scos de la naftalină aparatul pentru diafilme. Cum aparatul din imagine să tot aibe vreo 30 de ani, pentru fiimea era ceva nemaivăzut. După câteva mici ajustări, după ce un fir de la transformator a necesitat o lipitură noua i-am dat drumu. Era fiimea în extaz…I-a trecut repede, după 2-3 diafilme. Era mai atrasă să învârtă de roată decât de povești. Deh, e și normal când există desene animate la orice oră din zi și din noapte. Ce să zic, cred că pe vremea mea lucrurile erau mai statice și copiii mai activi. Acum, invers, copiii mai statici și lucrurile mai active..

Studioul Cinematografic Animafilm…era vinovatul pentru cele mai multe diafilme. Cred că dintre toate diafilmele din copilăria mea mi-a plăcut povestea ElZorab…după poezia lui Coșbuc.

Uite, cu ocazia asta am recitit și El Zorab…La paşa vine un arab…la fel ca primul dar mai slab :)))