Stiti cum e vorba aia romaneasca, nemtii au pierdut doua razboaie mondiale….asa ca ce mai conteanteaza ca ai pierdut buletinul cainelui, sunt lucruri mai de pret in lume.
Laudabila tentativa de returnare catre stapan, dar dezinteresul acestuia, mi-a amintit de o metoda geniala de-a scapa de controlul politistilor, folosita de un vecin de-al meu de la tara.
Intamplarile acestea aveau loc prin anii 90, cand nu exista telefon mobil, facebook sau internet, iar baza de date a politiei romane, era updatata pe baza de pix si agenda.Imediat dupa revolutie, cand tot ce ctitorise nea Nicu se ducea de rapa, vecinul asta al meu, ca mai toti soferii de la intreprinderile de transport, bagase si el mana la saltea si-si cumparase camionul pe care deservise si furase in toata perioada comunista.
Cum vremurile se schimba si toata lumea trebuie sa traiasca, bietul sofer, pe langa problemele cu reparatia masinii, alimentarea cu motorina si alte probleme de intretinere, care acum erau toate pe carca lui, nu cum era inainte cand toate aceste nimicuri erau obligatia intreprinderii, se lovea acum si de un alt element….politistul de la rutiera.
Cum problema era starea tehnica a masinii, riscul de-a prezenta actele catre „organ” si a ramane fara ele, era destul de mare, vecinul, inventiv ca orice roman in relatiile cu autoritatile, plimba dupa el un plic.
In plic, nea soferul, nu avea nici spaga si nici darul de nunta, avea o simpla scrisoare si o prezenta de fiecare data cand era oprit de catre politie. Scrisoarea era expediata din Baia Mare, iar esenta scrisorii era urmatoare:
Domnule, v-am gasit actele, iar cand mai aveti drum prin Baia Mare, cautati-ma…
De fiecare data cand era oprit de catre politie si era rugat sa prezinte „actele la control”, omul nostru, scotea scrisoarea si incepea sa-l laude pe cetateanul respectiv…ce om de treaba, cat simt cetatenesc, alea,alea, iar la sfarsit, se jura solemn ca atunci cand ajunge la Baia Mare, o sa-i dea de baut sa-l pomeneasca, dar pana ajunge sa-si recupereze actele, poate vrea si politistul sa bea un vin rece si sa-l inteleaga si pe el.
De cele mai multe ori, scapa cu „o sticla de vin” dar ce nu stiau politistii, era faptul ca scrisoarea si-o trimisese tot el, cand avusese o cursa la Baia Mare.
Azi nu mai merge, search pe computer și amenda
Stiu, dar in anii 90 mergea, mai ales ca politistii se dedau la „sticla de vin” mai repede decat acum.
Cica puteai sa faci orice prin anii aia. :)) Am auzit de tot felul de intamplari d-astea facute prin anii aia.
Rad cu sughituri… mai ales ca asta mi’a adus acum aminte cum am scapat de cateva ori bune de amenzi pentru diverse (cum ar fi depasire pe linia continua) pe motiv de sotie gravida …. ma grabeam la spital alea alea. Bineinteles ca ma ajuta si domnita din dreapta ca era sotie ca nu era … obligat fortat trebuia sa se tina de burta cu o grimasa pe figura de iti rupea inima. =))
Erau vremuri bune, nu asa. 🙂 Au ramas in popor ceva timp. Dar acum suntem in UE… jucam cu vor ei 😀
Sa inteleg ca ai tu o slabiciune pentru femeile mai rotunde, nu? :)) Ca nu imi inchipui ca o alde Bianca lu’ Bote (sau a lu’ Cristea sau a lu’ tot PROteveu’) ar fi aratat a sotie gravida. :))
Inventiv omul… nimic de zis… am facut si eu la un moment dat o chestie de asta, doar ca nu cu politia, ci cu o prietena… tocmai se lansase un expansion la WOW si voiam si eu ca tot omul vreo doua saptamani de liniste sa ma joc… concediu imi luasem, iar domnisoara cu pricina reprezenta singura problema… asa ca i-am spus ca trebuie sa plec cu munca intr-o tura prin tara si am… sunat un prieten… de fapt vreo patru, din patru orase diferite… au cumparat oamenii cate o vedere, mi le-au trimis (nescrise) in plic acasa, eu le-am completat, am trecut adresa ei, le-am trimis inapoi catre ei (tot in plic), iar ei le-au retransmis catre noua adresa (de data asta fara plic)… Si, uite asa, a primit saraca fata vederi scrise de mine si expediate din Brasov, Sibiu, Cluj si Timisoara daca tin bine minte, dovada vie a dragostei ce i-o purtam, iar eu am putut sa-mi vad linistit de joc. :))