A murit Piedone, zeul gras al copilăriei mele

A murit Piedone, adevăratul Piedone. Nu știu dacă mai este cazul să mai amintesc și eu cine a fost Piedone, găsiți singuri cam tot ce vreți despre el pe wikipedia. Un lucru e cert, în copilăria mea, grăsanul Piedone era unul dintre cele mai îndrăgite personaje.

Piedone era atât de îndrăgit încât, fiecare copil ceva mai gras decât media, era un Piedone. Eu am copilărit cu 3-4 piedoni din aștia și chiar și cu o piedoancă.

Cum la căminul cultural filmele rulau pe principiul HBO-ului de azi, adică, indiene, chinezești și cu Piedone, jocurile noastre erau influentate de aceste filme. Dacă nu ne jucam de-a Sora 13, ne jucam de-a Piedone. Unul dintre prietenii mei, Victor, chiar dacă nu-i zicea nimeni că el e Piedone, fiind doar un malac mare și creț, hotăra din start că el e Piedone. Partea dureroasă cu acest Piedon era dată de căpățâna lui mare, unde mintea era împrăștiată la voia întâmplării, iar omul nostru, așa fașcinat cum era de Piedone, intra atât de bine în rol, încât reușea de fiecare dată să facă pe cineva knockout. Atunci se termina joaca de-a Piedone.

Regulile jocului erau  în felul următor…Piedone în mijloc, restul cerc în jurul lui. Urma o bătaie mimată, cu lovituri spectaculoase, date în slow moțion. Distractiv, că na, nu aveam facebook să fim spărgători de bomboane.

Și cum în filme Piedone era însoțit de Terence Hill, în jocul nostru, Victor făcea echipă cu Nelu. Cum jocurile erau mixte, Nelu, fiind mai aproape de pubertate decât restul, avea o plăcerea mai nevinovată. Tot timpul căuta s-o prindă în timpul jocului pe Stela, cea despre care v-am zis că era poereclită Piedoanca, și s-o coțăe pe la spate, finalizand coțăiala cu un impuls puternic dat din bazin. Exact așa a făcut și în ziua aceia fatidică.

Piedone era înconjurat de inamici, iar Nelu o coțăia pe Piedoancă exact cum v-am zis mai sus. Urmează finalizarea, când sub impulsul dat de Nelu, Piedoanca pleacă ghilea, cu capul înainte, total dezechilibrată și din inerție, exact ca un berbec ce sparge porți de cetate, căpățâna grasei, găsește drum liber către coaiele lui Piedone.A fost singura dată când l-am văzut pe Piedone făcut KO.

Asta a fost cu Piedone, dar mai am și o povestioară cu ceva legătură cu Terence Hill ăi sper s-o scriu până nu moare si el.