Gata, am terminat inca o data liceul. De data aceasta, am facut liceul german(Liceul teoretic Hermann Oberth) si am fost coleg cu Paul Slayer Grigoriu si gasca lui de rockeri.
Impreuna, ne-am imbatat, am cantat,ne-am bagat la pogo,am iubit si am suferit, iar la final am ramas cu amintiri si prietenii ce nu pot fi sterse, pentru ca anii de liceu, cei mai frumosi ani, sunt anii ce ne definesc viitorul.
Cam asta face Paul Slayer Grigoriu in cartea lui, Cronicile Vulpii-Amintiri din liceul anilor ’90, te ia pe sus si te trimite inca o data la liceu.
Scrisa fara ezitari, cartea, de fapt jurnalul, incepe timid, dar capata consistenta odata cu maturizarea personajelor.
Cand am inceput sa citesc cartea, am plecat cu impresia ca o sa citesc ceva asemanator cu Beatels-ul lui Lars Saabye Christensen, dar in afara de muzica, nu prea aveau nimic in comun.
Daca vrei sa citesti cartea cu ochi de critic literar, nu este recomandat, scopul cartii este altul, nu acela de-a ajunge material de studiu in liceu, nici macar in scoala generala. Prin scrierea cursiva si curata, Paul Grigoriu, reuseste sa-si atinga scopul, acela de-a trezi nostalgie, pe mine, chiar m-a facut sa merg pe facebook si sa-mi caut anumiti colegi din liceu, colegi despre care nu mai stiam absolut nimic.
Fiind o carte despre rock si rockeri, cartea este presarata cu nume de formatii rock, artisti si concerte, iar cine a fost in „fenomen” inca din acea perioada, o să aibă o bucurie in plus citind aceasta carte.
A…in carte am reintalnit si celebrul salut, atat de drag mie…”Jos iliescu!”
