Пет години във Витаслим

Голямата ми дъщеря настояваше да я взема един ден с мен на работното ми място.
Днес, тъй като е в ваканция, изпълних желанието й …защото е добре за децата да знаят откъде идват парите.
По този повод, спомних си, че на 1 май изминаха пет години, откакто работя по настоящата работа. Така стана, започнах работа с почивен ден. :))
Взех това като добър знак и изглежда, че съм добър в тълкуването на тези знаци … аз съм все още тук и дългосрочните планове са да остана.
Тъй като имам български колеги във фейсбук листа, помолих моя колега Джордж да ми помогне с превод на езика на Яне Сандански (един от моите скъпи булгари),
защото аз бях по-фокусиран върху обичайните думи … бира, да пием, ракия, кръчма и благодаря.. А и шопска салата … Шегувам се ..
Този пост е един, в който искам да благодаря на моите колеги българи. Всеки път се чувствах добре с тях и, остава, както е планирано … Хайде да пием ™

Uite că pe 1 mai s-au împlinit cinci ani de când prestez la actualul job. Așa a fost să fie, am început munca cu o zi liberă :)). Am luat asta ca pe un semn bun și se pare că mă pricep la interpretarea acestor semne…sunt încă aici și planurile pe termen lung sunt să rămân. Pentru că am și câțiva colegi bulgari în lista de facebook, l-am rugat pe colegul George să mă ajute cu un translate în limba lui Yane Sandanski (unul dintre bulgarii mei favoriți), că eu m-am axat mai mult pe cuvinte din astea uzuale…bere, hai să bem, rachie, crâjmă și mulțumesc. A, și Shopska salad …Glumesc.. Acest post este unul în care vreau să le mulțumesc colegilor mei bulgari…de fiecare dată m-am simțit bine în mijlocul lor și, rămâne cum am stabilit…Hai să bem™

Bun, acum că am lămurit-o cu osanalele, mă tot bătea Cezara la cap să o iau cu mine la birou. Deja s-a plictisit 🙂 am s-o duc acasă că și-a făcut pofta. Nu prea înțeleg de ce sunt așa încântați copiii să ajungă la muncă, că și eu eram la fel…eram în al nouălea cer când mă lua tata cu el la muncă. Bine, cred că era mult mai incitant pentru un băiat să vadă strunguri, sonde și alte camioane decât pentru o fată dusă într-un birou. Că, wow!! ce palpitantă e o zi la birou! În fine, cred că mersul ăla cu tata prin câmpurile de sonde de la Bălăria(Valea Plopilor) m-au făcut să-mi placă mai mult munca de teren decât partea de birou…În fine, cred că e ok ca un copil să vadă pe unde prestează părinții, să încerce să înțeleagă că munca este locul ăla de unde vin banii pentru jucării și potol…că dacă ar fi după mine, jobul ideal ar fi ăla în care să am grijă de umbră prin vreo insulă și, din când în când, să mai merg în sat după bere și țigări.