Dacă zilele astea tot am fost plin de inspiraţie ca broasca de pene, mă gândesc că e cazul să rup pisica în două şi să scrijelesc ceva pe gardul blogului. Sper ca de data asta să-mi iasă, nu de alta, dar prin draft am ceva încercări nereuşite cu biciclete, gay, maşini şi degete în fund, articole ce aşteaptă să fie luate la pilă în speranţa unei iminente apăsări a butonul „PUBLICĂ”
Şi cum nu am mai postat de o sacoşă de vreme ceva din categoria #prieteniimeicublog, zic că astrele sunt perfect aliniate şi ăsta ar fi cel mai potrivit moment. Cum în viaţă totul se învârte în jurul numărului ‘doi’ am să vă prezint doi bloggi..doi…aţi înţeles voi.
Prin 2008 când Diana a apărut în gaşcă, avea ceva vreme de când scria pe un ablog şi scria constant cu multe caractere şi cu multe poze(poza articolului este a ei) aşa cum încă o mai face şi în zilele noastre. Pentru curioşi…munte, vacanţă, concerte rock, poezie şi nuvele, de toate a adunat Diana blogul ei. Sper să vă placă.
Mergând mai departe cu doi-ul, a venit rândul soţului, că da, Paul, este soţul Dianei. Despre Paul ce să zic…încerc de amorul artei, un dialog ipotetic şi imaginar cu un popă habotnic:
-Părinte, ce părere aveţi despre un tânăr ce umblă îmbrăcat în pantaloni de piele, grohăie cu rockerii, cântă într-o trupă metal, iar lângă numele de botez şi-a mai lipit şi trupa preferată de thrash metal?
-Satanist fiule, satanist…
-Părinte, dar tânărul asta are studii teologice, e bun creştin, merge la biserică, cântă şi în biserică, a scris carţi…
-…Deh fiule, aşa o fi voia Domnului.
Cam asta ar fi, mai multe citiţi voi pe blogul lui Paul Slayer Grigoriu.
