E o întrebare la care nu găsesc răspuns. Intuiesc mai multe răspunsuri și, în definitiv nu e treaba mea de ce unii oameni decid să rămână în București după ce ies la pensie. Dar merită dezbătut puțin subiectul. Asta așa, că tot mă apucasem de el zilele trecute cu un prieten dar am fost deturnați. Și mi-a rămas mie pe cap… În fine, ideea era că ăsta se plângea că a muncit de s-a cocoșat să renoveze și să utileze o casă pe undeva prin ungurime, la zonă răcoroasă cu păduri de brad și izvoare iar ai lui se plângeau că e prea cald în București. Unde oricum nu au nimic de făcut, că sunt pensionari. Dar nici la casa de la munte nu se duc, după spusele tipului, dacă stau două-trei săptămâni pe acolo pe durata unui an întreg.
Cum ziceam, răspunsuri sunt multe…Ai copiii pe aici și încă simți că ești util, crești și tu nepoți. Ai, de bine de rău un sistem sanitar mai de doamne ajută decât prin mai știu eu ce sat uitat de lume, ai prieteni, ai obișnuința. Că deh, aici ai trăit o viață și poate ți-e greu să o iei de la capăt la o anumită vârstă. Și multe alte motive. Altfel, da, la țară/curte e greu.. că trebuie să mai faci una alta pe acolo să nu te mănânce șerpii cum se zice în popor. Altfel, eu tot sunt de părere că orașele mari nu sunt pentru pensionari. Că oricât te-ai agita, odată ieșit la pensie veniturile vor fi mai mici și de ce să nu te bucuri tu de liniște pe undeva pe unde și viața e mai ieftină puțin și aerul mai curat și căldura mai mică? Desigur, până prindem pensia. Că atunci conștientizezi că e nasol cu prea multă liniște. Știu, am o grămadă cunoștințe care s-ar muta la țară să stea cu qurul în sus printre straturi. Idilic să-ți mănânci mâncarea produsă de tine.
Dar nu e chiar așa. După o viață la oraș e destul de greu să pui cârca la muncă. Și dacă ar fi măcar asta problema. Că nu e. Din ce intuiesc eu așa, cea mai mare problemă cu mutatul la țară când ieși la pensie nu ține nici de muncă nici de condiții. Ține de singurătate. Că, în exemplul prietenului meu cu casa în ungurime, că l-am întrebat cât de mare e satul…Și cică nu exagerat de mare, dar e împrăștiat pe o vale. E, cu toată răcoarea și aerul curat, liniștea poate să doară. Și cred că acesta este motivul pentru care puțini sunt cei care se simt confortabil să dea viața de la oraș pe o viață la țară. Te obișnuiești cu zgomotul, cu agitația asta pe lângă faptul că e greu să te integrezi într-o comunitate la toate vârstele dar mai ales la pensie. Că deja ai ideile tale, ai fixurile și tabieturile, ai experiența unor ani trăiți într-o bulă a ta. E ca și cum ai trimite, vulgar vorbind, un progresist să discute cu ăia de au semnat precontractul pentru casă de la Simion.
Altfel, indiferent de condițiile pe care le ai la țară, cred, că cea mai bună metodă pentru a duce o viață liniștită este să-ți tai orice cale de întoarcere la oraș. Că dacă stai și cu un apartament gol care te așteaptă… o să stea casa aia la țară goală și tu cu grijă că-ți mai fură una alta de pe acolo sau că se mai paradește un șopron.
Mda, sunt decizii care trebuiesc cântărite bine, trebuie să te cunoști bine și să vezi dacă chiar merită să te muți la țară în momentul în care ai ieșit la pensie. Altfel, stai liniștit…costurile nu diferă mult față de ce ai la oraș. Singurul lucru bun pe care ți-l aduce o retragere la pensie pe undeva prin-un sat ține de faptul că o să ai o grămadă de lucruri de făcut. Și asta te va menține în formă.
Să te duci tu la țară, la pensie! Copiii sunt aici, nepoții aici, de ce m-aș duce să stau singură undeva și să-i văd din an în Paști, așa cum mi-am văzut eu părinții și surorile?! Nici vorbă! Cât mai am de trăit, vreau să-i pot vedea oricând poftesc. Ceva de făcut? Doar dacă nu vrei, nu găsești.
Mda, mă gândeam eu că asta este unul dintre motive:))
Miscarea asta am facut’o deja in cazul batranilor. Dupa 3 ani pot sa zic atat: nu doar ca nu mai vor sa se intoarca vreodata in Bucuresti, dar nici macar nu mai vor sa auda! Din discutiile purtate cu ei pe tema asta, motivele sunt simple:
– traiul e mult mai ieftin;
– orasele mici sunt mult mai ok pentru un batran find vorba de distante scurte ca sa rezolve orice are nevoie;
– intr’un oras mic le este mult mai usor sa fie autonomi;
– nu sunt condamnati la puscarie intr’o colivie la un etaj oarecare;
– pot invata sa socializeze din nou mult mai usor cu cei de varsta lor, dar nu numai;
– castiga un ban in plus din chiria ce o pot incasa de la Bucuresti si trai mult mai bine in partea ailalta;
–-
Cam astea sunt cateva, doar cateva din motivele pe care le pot expune din ce am observat in perioada asta si discutiile purtate cu ei.
In concluzie e vorba de alegerea fiecaruia. Unii se amagesc ca isi gasesc vreo utilitate pentru nepoti, dar sfarsesc parasiti de toti intr’un final, ca nah, fiecare e cu viata lui si tu ai tot mai putin loc in ea; altii nu vor asta si incearca sa isi continue viata gasindu’si o utilitate proprie care le da si independenta ce ii ajuta sa se pastreze citavi … discutia e de la caz, la caz, eu doar am expus ceva experimentat deja.
Offtopic: Încă mă gândesc ce nivel de IQ să ai să semnezi contractul ăla. Până și unul mai răsărit care stă la stână și păzește oile ar mirosi că e ceva putred la mijloc.
Oare suntem o țară de idioți?