Mda, tot circulă mizeria de mai sus prin diverse medii. A ajuns și la o prietenă și asta-mi dă tag pe whatsapp. Aș fi fost tentat să-i răspund că îi lăsăm tot așa, o țară de kkt cum ne-a lăsat și el. Doar că nu e așa, cumva, am reușit să dăm înainte, să evoluăm…. Suntem la ani lumină față de momentul în care ne-a băgat Iliescu pe gât democrația originală. Uneori chiar mă gândesc că poate a fost bine că l-am avut pe Iliescu și gașca lui atât amar de vreme la conducerea statului. Așa am mers pe drumul ăla greu care vine cu experiență. #neamcălit ca să zic așa. În fine, la momentul ăsta nu cred că mai contează, nu ar fi fost foarte diferit indiferent de cine ar fi preluat puterea în anii 90…eram prea mulți și prea proști după atâta vreme de comunism.
Altfel, fără pic de empatie, viață lungă Ion Iliescu. Lungă și conștientă. Că mi-e greu să cred că la 92 de ani nu mai micționezi pe șliț, că nu-ț mai tremură mâna când vrei să duci la gură… și timpul trece. Nu știu cum e protocolul, probabil ai pe cineva, o asistentă, care stă pă capu lu matale și alu duoamna Nina și se îngrijește să vă fie bine. Că nu cred că vine Năstase să te spele la qur, e prea ocupat să ne dea lecții de morală politică pe blogul personal. În fine, sper doar să fie o asistentă tânără, una d-aia de se umezea la poze cu Barna și Cioloș. O tefelistă înfocată care-ți mai scuipă în ciorbă din când în când.
În altă ordine de idei, am mai auzit o legendă legată de Iliescu. Cică ăsta ar fi un blestem pentru România și că România urmează să ajungă cu adevărat miezul din gogoașă deabia după ce crapă Iliescu. Aiurea… ne vor fura în continuare străinii și vom fi tot aici, la răscrucea imperiilor. E, în condițiile astea, fie că moare sau nu Iliescu, soluția e să-și vadă fiecare de România personală și s-o facă pe aia Mândră ca soarele sfânt dă pă cer.( Asta cu bold e pentru un prieten afectat de acțiunile familiei Rothschild)
