Istoria cinematografiei e plină de continuări care, cumva, știrbesc din strălucirea primului film. Sunt puține continuările care reușesc să se ridice măcar la nivelul filmului pilot al seriei și, și mai puține cele care reușesc să-l depășească. Și aici nu mă refer la încasări. Nu știu, pentru filme normale, nu le zic de duzină, filme de public e ok să mai faci câte o continuare. Uite, așa, ca prim exemplu, seria Die Hard e un film care merita continuat. Și mai sunt exemple…puteți să le ziceți voi. Bă, da sunt niște filme, borne importante în industria cinematografică de care n-ar trebui să se mai atingă nimeni, să rămână așa, niște repere care au schimbat ideea de film.
Știu că se învârte totul în jurul banilor, că toată lumea visează să mai dea un tun la încasări, să mai spargă un top, să spere că va ieși ceva și mai bun decât filmul inițial. Și așa am ajuns la durerea zilei… Avatar-Calea Apei. Filmul ăsta, primul Avatar, eu l-aș pune în top 3 filme ce au reprezentat momente de cotitură în cinematografie, alături de Matrix și de Lord of the rings.
Deci, cred că v-ați prins că în sfârșit am văzut și eu minunea. Acu, după ce am pierdut 3 ore din viață vizionând Avatar 2, cred că am rămas cu doar două chestii… articolul ăsta și ideea că aș fi putut face ceva mai constructiv în timpul ăsta. Altfel, continuarea asta de 3 ore și un pic, dacă ar fi fost primul film, tot sunt de părere că nu s-ar fi ridicat la nivelul Avatarului din 2009.
Mie mi-a plăcut! 😇
Da bre, n-am zis că a fost musai rău, zic că nu s-a ridicat la nivelul primului Avatar.
Asta da, de acord. 😀
Genul asta de filme se vizionează doar in cinema…acolo alta e atmosfera…totuși am evitat să merg la Avatar 2…nu mă atrage genul asta de filme.
N-am apucat să merg la cinema, e mai complicat că am copii mici. L-am vazut la bulgari, ca sa zic asa :))