Cică tehnologia și traiul bun te înmoaie, așa că, cică e bine să rămâi cât mai pă mâna ta pentru a nu te duce la gârlă când o fi groasă. Cum ziceam acu ceva vreme, mi-am luat o altă rablă. N-am apucat să o laud pe aici, o mai las puțin…E, asta e o mașină dotată cu senzori de parcare. O treabă bună dacă ții cont de senzori. Eu nu prea…
În fine, ideea este că uneori mă enervează zgomotul făcut de senzorii de parcare. Tot așa și acu ceva vreme, în camping, parcat printre copaci. Și vine unu cu o mașină, genul de șofer ce vrea spațiu pentru TIR când el e cu o janghină de Corsa. Că cică n-are loc să treacă de rabla mea... Și zic să-i fac omului loc…
Și dăi cu manevra printre copaci, cu muzica, cu senzorii de parcare bip-ăind în draci, cu avertizorul de centură. Deh, ca-n pădure… Și nu că n-ar fi senzorii buni, e că eu sunt obișnuit cu oglinzile, mă bazam și pe faptul că mă pricep cât de cât la a aprecia distanțele și gabaritul rablei, i-am ignorat total. Dar nici nu m-am uitat la retrovizoare să văd copacul ăla mare de era fix pe mișlocul luneitei. Și în ăla am dat…N-am dat tare…da cât s-o julesc #unpic…pe bara din spate, zic. Da, fix sub unul dintre senzori. Așa e când nu vezi copacii de pădure…
