Stau câteodată și mă gândesc. Alteori nu, doar mă gândesc și-i dau înainte. E, azi este un astfel de moment. Stau. Și mă gândesc. Și trag concluzii. Și, una peste alta, dacă fac o medie, e bine. Regrete? Avem și așa ceva însă pe cele mai multe nu le bag în seamă și merg pe premiza că dacă făceam altfel, dacă luam alte decizii, nu mai eram aici. Dar nu am nici garanția că ar fi fost mai bine…probabil câștigam pe o parte dar pierdeam pe cealaltă. Cică asta ar fi celebra lege a compensației…
În fine, la capitolul regrete cred că cel mai mult atârnă faptul că într-o perioadă aș fi putut să fac mai mult, că eram tânăr, aveam energie și-mi dau seama acum că puteam. Nu de alta dar dacă pot acum cu siguranță aș fi putut și atunci. Da mă mulțumeam cu pututul atunci…În fine, nu aș schimba mare lucru dacă ar fi să o iau de la început…Poate m-aș agita să învăț mai mult și poate că aș fi o idee mai chibzuit. Dap, sunt puțin deprimat și culmea, nu din cauza mea. Nope, m-am conversat azi(nr-ieri) cu un tânăr, un #băiețaș…și parcă m-am revăzut pe mine la 25 de ani…și mi-am dat seama că și ăsta, deși are potențial, e la fel de prost și miserupist cum eram eu la vârsta lui. Cam asta ar fi treaba aia cu gândul de pe urmă. Sper că l-a ajutat discuția avută. Că eu am tras niște concluzii, am mai reglat una alta…
Plm…dacă aș avea acum 25 de ani cu mintea de acum…
Hehheeeeee …. dragul meu, prin aceiasi introspectie am trecut eu acum cativa ani si din cand in cand mai revin la ea, deh, se pare ca eu sunt ceva mai precoce … defapt asa am fost mereu. :)) M’am gandit si eu la varianta aia ce pare ideala, respectiv 25 de ani cu mintea de acum, dar cantarind bine lucrurile, in timp am ajuns la concluzia ca nu era deloc ok si ca nu mi’as fi dorit asta, pentru ca daca la 25 de ani, gandeam ca acum, pierdeam tot ce am facut la 25 de ani, nu ma mai bucuram de anii aia, de inocenta lor, de nebunia de a face lucruri pe care azi le gandesc de 10x, risipind energia aia fabuloasa mai mult gandind decat facand. :)) Eu unul nu regret nimic, ok, sunt lucruri care probabil le puteam face altfel/mai bine, dar daca ar fi sa ma intorc in timp, le’as face exact la fel pentru ca fiecare lucru facut atunci m’a ajutat sa evoluez. Cum as fi facut altfel? Cum as mai fi evoluat si unde? In felul ala, ajungeam la anii astia saturat deja de tot si toate …. si acum ce naiba mai faceam?! 😀
Toate au timpul lor, cu bune cu rele, important este sa invatam din toate si sa mergem mai departe. Pana la urma asta este rostul nostru cat om umbri pamantul asta. 🙂
Hai, gata ca deja am dat’o in filosofii ce ar merge, nu aici, ci la o bere rece. Apropo, te convoc in curand! :))
Ok, dezbatem la o bere :))
E de la poza din lanul de floarea soarelui?
Exact! :)))
dap, de acolo vine