Mă rog, două trenuri, că unu e de persoane, celălalt de marfă. Cât despre om…oi vedea eu mai târziu dacă-mi iese, că eu asta încerc să scot din copiii mei. Oameni. Momentan, la ce văd în jur, din ce se mai plâng unii și alții, sunt pe calea cea bună. Altfel, revenind la poze, mereu mi-am dorit să prind și eu niște cadre d-astea cu fundal în mișcare. Am avut cîteva ocazii în care cred că ar fi ieșit…dar n-am avut camera la mine sau m-am gândit prea târziu. Azi mi-a ieșit. Nu cum aș fi vrut eu, aș fi preferat d-alea cu lumini și să fi avut mai mult timp la dispoziție să mai pot lucra un pic la timpul de expunere. Adică să mai aștept un tren două să mai treacă pe sub pod :))
Dar cum ziceam, decând cu pasiunea asta pentru fotografie, printre altele, mereu mi-am dorit să fac și genul acesta de fotografie. E clar, dacă exersez, cu timpul voi evolua. dar să am timp…mama lui de timp.
Mai jos, vă las pozele despre care v-am zis. Din cele 7-8 pe care le-am făcut, astea două par să fi ieșit cel mai aproape de ce mai văd eu pe la alții când vine vorba de poze cu fundal dinamic. Chiar am văzut acum ceva vreme pe unu de trăgea astfel de cadre în care avea un subiect static(o motocicletă) și fundalul era dat de autobuze în mișcare. Omu priceput…ieșeau niște poze super mișto. Poate o să ies și eu într-o seară să încerc ceva similar..
Altfel, pozele editate foarte puțin… doar un auto white balance în GIMP și un crop că erau prea multe bălării care intrau în cadru. Noroc cu fii-mea că a salvat pozele :))
Mă mai jucam și eu cu „săpuniera” mea…un aparat foto luat din Germania dar acum de când cu telefoanele astea cu camere și senzori ultraperformante, și cu tot felul de funcții, nu mai trag nădejde să achiziționez ceva mai profesional.
Mai ales că sunt cam scumpuțe și nici nu aș știi cum să le folosesc, că n-am nicio treabă cu fotografia.