Că tot ziceam acum cateva zile că anul ăsta avea nevoie de un motto și asta s-a brodit a fi Timp pentru mine, azi vă mai povestesc una alta despre subiect chit că articolul respectiv n-a dat pe afară de trafic.
Dacă data trecută v-am zis cum e cu organizarea timpului și cum mai fur o oră două dimineața, azi vă zic despre timpul ăla pentru care sunt plătit. Aț ghicit, este vorba despre timpul petrecut la slubjă, la job, la muncă sau la scârbici cum i-am mai auzit pe unii. Băh, asta, ultima sintagmă n-aș folosi-o nici în glumă la ce servici am. Teoretic, 8 ore pe zi, 5 zile din 7 sunt arvunit să prestez pentru o companie care pentru treaba asta plătește un salariu peste media națională, oferă niște avantaje pe lângă și nici mare bătaie de cap nu am. Una peste alta, un loc de muncă din care mulți și-ar dori să iasă la pensie. Deși prestez aici din 2014, nu mă văd ieșind la pensie de aici. Pentru că vreau și pot mai mult…
Dar, pentru că există un dar, momentan o să mai stau aici din motive de timp. Mult timp pentru mine. Știu că io tot o dau înainte cu munca, cu implicarea… dar nu e cazul. La locul meu de muncă, dacă ar fi să pun cap la cap tot ce prestez eu ar reieși că muncesc în medie două zile pe săptămână pentru companie și trei zile pentru mine. Tocmai timpul ăsta e cel care mă ține aici. Făcând o mică paranteză, uneori parcă mi-e rușine de banii pe care îi iau raportat la cât prestez. Da-mi trece repede…
Altfel, fără să rămână treabă la servici nefăcută, am timp să duc, să aduc copii de la școală, grădiniță și alte activități. Am timp să trec pe acasă, să mai fac o cumpărătură, să mai ies la o cafea cu unu sau cu altul, să mai văd un film, să mai fac un ban cinstit pentru mine. Și toate astea fără să mă întrebe cineva ceva… D-aia zic, cel puțin în cazul meu, timpul și libertatea sunt mai valoroase decât orice altceva. Acu, că tot sunt pe optimizat timpul, zic să mă scutur unpic și să văd cum fac să convertesc mai bine timpul ăsta de-l am pentru mine în bani…. Că recunosc, în ultima vreme am lăsat-o mai moale și se simte.
Se simte la toti o scadere a veniturilor de oriunde ar fi ele, iar eu unul, sincer, nu stiu daca m’as fi zbatut mai mult ar fi fost cu mult mai bine, pentru ca e un efect de domino pe care nu prea cum ai sa il contracarezi atata vreme cat infatia e pana la cer, facturile mari, preturile tot mai mari de la o zi la alta, practic e aproape imposibil sa contracarezi asa ceva, dovada find si belele pe care le au pana si super bogatii lumii. Eu am ales sa conserv ce mai pot conserva, iar anul asta investitiile sa se reduca strict la ce mi’a ramas in proiect de anul trecut. In rest, Dumnezeu cu mila, miracole nu pot face si cred ca investitia in timpul alocat pentru mine e cea mai buna afacere in vremuri de criza, ca deh, cu fiecare zi care trece, trec si eu. Sanatate si spor! 🙂
Hai merci, spor și ție. Asta cu conservatul o fac deja, eu zic că trebuie să-mi organizez mai bine timpul de care dispun. Am observat că la general funcționez mult mai bine din toate punctele de vedere când mi-am setat câte o provocare din asta care pare imbatabilă. În altă ordine de idei, nu-mi vine să stau și să admir când mi-o dă inflația… Dau și eu, ce mama dreaqu..
Va plangeti de inflatie, de parca zaharul costa acum dublu.
Unul nu s-a gandit ca eu am luat mierea cu pretul vechi, de dinainte de razboi. Tie nu ti-a crescut business-ul de miere, Redoo?
A crescut,a crescut…da si costurile.
Daca ai un job bine platit și munca este putina …ce sa mai…ești norocos.
Cred ca se putea si mai bine >))
Ști cum e vorba aia…
Nu da vrabia din mână pe cioara de pe card. 😄