Viaţa-i tristă fară iarbă….
Până la Ziua Săltării, viaţa lui Cheloo nu era ieşită cu mult din tipare.Viaţă tipică de bagabont. Zilele începeau toate cam la aceiaşi oră… când se scula, că de trezit, mai va… În fine, pe la o oră, cu ochii cârpiţi, se ridica din pat şi mergea rostogolit către un joint rulat, uitat, într-un colţ pe etajeră. Puf,puf, ahhh… şi lumea căpăta culoare, miros şi sunet.Dintr-o boxa neauzită până atunci, rima şi bitul se împleteau duios…cânta RACLA….puf,puf, ahhh…. satisfăcut Cheloo, prinde ritmul şi total pe lângă melodie, începe şi fredonează…şi nu uita Căline, când vreau eu mă piş… se opreşte bulversat în mijlocul frazei şi meditează….bă ce m-am tâmpit, o ard aiurea cu versurile de căcat ale dealerului ăla de chipsuri.