Și în vacanța asta s-a câștigat la loz în plic

Frumusețea, sarcasmul, simțul umorului și norocul s-ar părea că se moștenesc în familia mea. Zic asta pentru că iar am câștigat prin urmașii mei la loz în plic. De data asta, după ce fetele s-au învârtit de câștiguri la loz în plic prin vacanțele din Grecia, din Italia, le-a venit rândul și otomanilor să ne dea birurile înapoi. Mai pe inflație, mai pe sărăkie, dar na, câștigul e câștig…

Nu știu dacă pe la noi pe la mare mai există vânzători ambulanți de lozuri, cred că există ceva legislație care reglementează jocurile de noroc…că atunci când am fost să ridic ultimul câștig la loz în plic, m-a rugat vânzătoarea din agenție să rămână copilul afară. În fine, de data asta am dat peste un turc care vindea lozuri. Pe modul ambulant… Și vindea cu coadă, semn că turcii cred în noroc. Noi nu, suntem pe pragmatism iar pe ce vine din partea zeiței Tyche, trecem la bonus și distracție. Și cum ne plac surprizele, când avem ocazia să răzuim un loz, o facem.

Și uite așa, am câștigat la loz în plic și în Turcia. 250 de lire turcești. Vreo trei-patru beri așa… Undeva la 34 lei în bani românești. Cum ziceam, nu ne mână în luptă ideea de îmbogățire, trebuie să fi băgat ceva mai mult turkish delight în tine când erai mic. Dar de distracție merge. Altfel, așa cum s-a stabilit, când cineva are noroc la loz în plic, loto și în general în viață, împarte cu familia. Că d-aia suntem o familie…