Întrebarea ar fi: Cât ai așteptat cel mai mult într-un restaurant până ți-a venit mâncarea comandată? Cândva, acum niște ani, în perioada crăciunului, am vrut să mâncăm pe undeva prin Sibiu și ne-a zis ospătarul că durează cam 3 ore servirea, că sunt multe comenzi. Cei drept, era aglomerat…nici nu mai știu dacă am așteptat cele 3 ore, probabil oi fi avut și eu rătăcirile mele dacă am făcut lucrul ăsta. În fine, să nu o întind că nu-i de cauciuc și să revin la cei 3 mici din titlu.
Azi(ieri)( plm, săptămâna trecută s-a întâmplat povestea dar acu apuc să o public) fu prima zi de muncă din săptămâna asta și, surprinzător, m-am dus la birou cu drag…Parcă-mi făcea plăcere să merg la muncă. Am ajuns devreme, mi-am făcut o cafea, am coborât la țigară. Nu-mi trecuse starea aia de vacanță. Chiar m-am apucat de treabă cu spor, relaxat. Pe la prânz trebuia să trag o fugă la Pitești. La știrile de la ora 11 zice la radio că la kilometrul 13, pe la Ciorogârla, se lucrează pe sensul de mers spre Pitești. Și cum nu aveam chef să stau în coadă, am modificat traseul prin Ghencea-Domnești-Dârvari-Ciorogârla-Bolintin Deal-Bolintin Vale și am ieșit în autostradă la kilometru 30. Mers relaxat, liber… Cum ziceam, era pe modul vacanță așa că am privit drumul ca pe un trip, mă uitam ca turistu la frumusețile patriei. Bă, chiar mișto prin Domnești, se vede că sunt bani acolo. Mișto și la Bolintin Deal, că au transformat boschetărișul de la spital într-un parc drăguț. Cam strică peisajul toate reclamele alea de pe cetate…dar na, aia e, nu le poți avea pe toate.
Cum ziceam, dacă reușești să privești totul cu ochi de turist, totul e mult mai interesant. Ideea este că în ultima vreme nu mi-a prea mai ieșit. Revenind la mici, drumul spre Pitești a fost presărat cu poze de prin diverse locuri pe unde sunt plecați prietenii de pe grupul de washapp. Și fură poze din Sardinia, vreo câteva locații din Grecia, Franța, Croația…deh, lumea călătorește. Printre altele, mi-am adus aminte că ieri ăia din Croația au pus o poză cu o porție de mititei de-ai lor, cevapcici. Și m-a lovit pofta, că eu sunt pofticios. Cum aveam treabă, mi-am propus ca după ce rezolv treaba, să caut o bodegă cu mici. Aveam și alternativa la botul calului la Kaufland…dar încă mai am un dinte împotriva lor. Într-un final am ajuns pe drumul de întoarcele la o bodegă pe la kilometrul 36, lângă Petrom.
Mă pun tacticos la masă, vine o doamnă să mă întrebe ce vreau. O cola, o cafea, 3 mici cu cartofi prăjiți. Fac repede o poză cu decorul…niște leandri înfloriți, mese de lemn…ce să mai, vacanță. La 15:42 am postat și eu o poză cu cafeaua…
Și am stat. Am așteptat. La un momentdat rămăsesem cam singur pe terasă. Pe la 16:30 apare doamna care-mi luase comanda cu nota de plată și mă întreabă dacă mai doresc și altceva. Mă uit la ea și-i zic:
– Ar fi minunat dacă mi-ați aduce cei trei mici pe care i-am comandat acum o oră.
Și se uită foarte uimită și întreabă:
–Păi nu i-a adus nimeni?! Acum vi-i aduc eu… Și mă gândeam că o să-mi aducă niște cartofi sleiți, că poate cartofii erau gata de vreo jumătate de oră și așteptau să se coacă micii. Plm, au fost ok, chiar foarte buni. Poate și asta a contat, că micii au fost buni și nu am ieșit din zen…
Altfel, nu știu ce să zic despre servire… posibil ca la următoarea oprire, că dacă mai am poftă de mici opresc, or să-mi scuipe pe mici dacă m-au ținut minte. Nu de alta dar bacșișul a fost de doar 60 de bani, că la așa servire, cât de zen aș fi…
