Niciodată nu ești prea bătrân ca să le vezi pe toate. Știu că sunt oamenii care se tem de diverse, au fobii… Bă da să faci atac de panică când vezi un porumbel nu credeam să văd. Mai era și alb al dreaqu zburătorul păcii. În fine, habar nu aveam cum se cheamă fobia de porumbei…așa am ajuns să aflu că e vorba de ornitofobie. Dacă eram australian aș fi zis că e vorba de fobia de ornitorinci.Da cum suntem în România și nu avem ornitorinc, merge și cu porumbeii și alte zburătoare.
Ideea e că m-am speriat și eu când am auzit-o pe puștoaica asta urlând în spatele meu. Mamă, mamă….porumbelu…porumbelu!!! Și începuse să sară în sus. Normal, porumbelul a zburat de la agitația ăsteia… Ideea este că s-a calmat destul de repede după ce a zburat porumbelul. Că mi-a zis că e ok…dar se teme foarte tare de porumbei.
Eu, care n-am treabă cu asta, am meciurile mele cu porumbeii, după atacul de panică făcut de puștoaică, am revăzut așa, în mintea mea momentul în care a apărut porumbelul în scenă. Mda, banal…un porumbel a aterizat prin dreapta mea pe trotuar. Deci, mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă în loc de un singur porumbel ar fi aterizat acolo un stol de ciulamale d-astea…
Ce să zic…bine că nu avem fobii din astea…
Eu am fobie de păianjeni…mi se par oribili însă nu pot să îi ating chiar dacă sunt inofensivi.
Hai ca se putea mai nasol, noi nu avem paienjeni veninosi :))