Zilele astea tocmai ne-a demonstrat lucrul ăsta. Au mai fost punți date de guvern cu diverse ocazii dar ca acum, parcă n-am văzut niciodată așa aghitație pe tema punții făcute cu Ziua Micii Uniri. Agitați din ambele părți…Și de la cei ce au primit dar mai ales din partea celor care n-au primit. Aici, la ăștia din privat parcă se simțea și ceva invidie…Ce atâtea punți Dom’le, prea multe vacanțe…La muncă băh… D-aia zic, nimeni nu merge la muncă de plăcere. Uitați de ce vă zic life coacherii și alți oratori din cetate cu muncește ce-ț place…la muncă se merge pentru bani, că n-ai încotro… Că d-aia e lumea fiartă pe zilele astea libere. În fine, adevărul e că punțile astea sună și a pomană electorală dar și a impulsionarea consumului și a ajutor pă banii noștri pentru ăia din turism. Da e bine să ai zile libere, maică…e bine.
Altfel, că ziceam că nimeni nu muncește de plăcere, nici măcar eu…că aț văzut, nu mă plâng, azi n-aș fi zis nimic pe tema asta dar mi-am amintit de o chestie din tinerețile mele. Anii 90, pă motiv că ne-a dat legea Lupu pământurile strămoșilor înapoi, făceam agricultură ecologică și bio și de subzistență. Cu sapa… La cum bântuia sărăkia și inflația în anii ăia (ce avem acu e pistol cu apă) nu aveam încotro și trebuia să dăm cu sapa în ciulini. Că altfel, dacă nu se făcea porumbul nu aveam cu ce crește un porc și dacă nu aveam porcul ăla… puteți uita.
În fine, ideea este că aia a fost ultima sapă la care am participat. Cine a experimentat o zi în câmpie, pe tarla la prășit bălăriile din porumb știe despre ce e vorba. Așa se face că la momentul ăla când eu mă kk pă mine de căldură, de muncă și de praf, o femeie pe care o plăteau ai mei cu ziua pentru diverse munci agricole, exclamă la o mică adiere de vânt: Oii!!! Ce bine e când adie vântu…Dă drag sapi!!! Ăla a fost momentul în care mi-am băgat picioarele în ea de sapă și am zis că pun burta pă carte. Nu știu cât de departe am ajuns… da e clar, și pe sapă și pe altele pun mâna doar de nevoie. Niciodată de plăcere.
Sapa nu am încercat-o, dar grebla da. :))
E ca atunci când treci de pe Golf pă Dacia 1300…
Uite aici este avantajul de a crește la țară. Toată copilăria mi-am petrecut-o la bunici și nu era an în care să nu fiu luat la treburile câmpului. La săpat, la prășit, la cules, la curățat, la tăiat, la legat etc. Așa înveți ce sunt și cum se folosesc toate uneltele de țară și realizezi și ce înseamnă traiul la țară.
Foarte adevarat…dar nu pun mana daca nu e musai nevoie.