Lemnul si spatiile mici

Dupa ce a pus mana pe piatra, omul a trecut mai apoi la lemn, iar atunci, in lume a inceput evolutia catre ceea ce suntem azi. Si ne-a ramas in sange aplecarea asta tamplareasca catre prelucrarea lemnului. Cand eram mic, ciopleam din lemn de corn tot felul de lucruri. De la bete artistic crestate cu cutitul pana la ghioage si alte maciuci, iar cand scapam printre rindelele si frezele lu’ tataie, era sarbatoare.

Si acuma mai cioplesc si fac tot felul de minunatii, mai ales pe partea de tamplarie apicola, dar asta doar la tara si pe fuga. La bloc, nu prea am spatiu sa-mi pun in practica pasiunea asta. Dar cum anul ce sta sa vina am planuri de constructie, sper sa-mi fac si un mic atelier unde sa-mi vad de activitatile barbatesti. Am ceva scule electrice, pot alege un model de rindea electrica de aici, mai aduc de pe la tara si ma apuc de treaba.

Multe dintre sculele de tamplarie ce le am, le-am luat din atelierul bunicului sotiei. Omul asta a facut toata viata, a fost tamplar si din pacate, a plecat sa-si vada de lemn prin alte locuri, inainte de-ai intalni eu nepoata. Cred ca m-as fi inteles de minune cu el si poate ca i-as fi mostenit afacerea, nu doar ce nu s-a furat din sculele lui. In fine, pana ajung sa-mi termin culcusul, printre picaturi, vreau sa mai fac una alta prin casa, dar dupa sarbatori.

Pentru inceput, doua lucruri. Un raftulet pe rotile ce ar trebuii sa-mi ocupe spatiul dintre frigider si perete. Am vazut un filmulet, dar nu-l mai gasesc, dar ideea am prins-o. Treaba simpla, o sa vin cu poze cand demarez proiectul.

Al doilea proiect, are legatura cu fii’mea, si se presupune ca ar trebuii sa-i construiesc un dulapior din ladite pentru fructe, ceva ca in poza, in care sa-si depoziteze papusile si lucrurile ei. Bine, eu o sa incerc sa-l pun pe orizontala. Si dupa ce termin cu toate acestea si o sa am un loc in care sa-mi fac de cap, o sa-mi construiesc o pipa din lemn de cires, o sa-mi pun un cognac si o sa pufai multumit din ea.