Hip hop-ul e de rahat

Viaţa-i tristă fară iarbă….

Până la Ziua Săltării, viaţa lui Cheloo nu era ieşită cu mult din tipare.Viaţă tipică de bagabont. Zilele începeau toate cam la aceiaşi oră… când se scula, că de trezit, mai va… În fine, pe la o oră, cu ochii cârpiţi, se ridica din pat şi mergea rostogolit către un joint rulat, uitat, într-un colţ pe etajeră. Puf,puf, ahhh… şi lumea căpăta culoare, miros şi sunet.Dintr-o boxa neauzită până atunci, rima şi bitul se împleteau duios…cânta RACLA….puf,puf, ahhh…. satisfăcut Cheloo, prinde ritmul şi total pe lângă melodie, începe şi fredonează…şi nu uita Căline, când vreau eu mă piş… se opreşte bulversat în mijlocul frazei şi meditează….bă ce m-am tâmpit, o ard aiurea cu versurile de căcat ale dealerului ăla  de chipsuri.

..puf,puf,ahh…ce pizda e hip hopul…muzică divină, frate…puf,puf

……………………………………………………………………………………………..

După 2-3 zile pe secţie, când ultimele urme de  olandez dispăruseră din organism, chinuit de o greaţă cumplită şi o durere de cap cât Casa Poporului, când singură verdeaţă erau cele 3-4 fire de mărar din fasolea servită la prânz,Cheloo, nu era în toane bune.Fiind weekend, chiar şi personalul de la secţie era mai relaxat.În curtea din spate, grătarul era deja în flăcări, iar un agent mai tinerel, tragea o boxă pe geam.Cealaltă boxă, era îndreptată ameninţător către deţinuţi.Cum etica nu permite ascultarea de manele într-o secţie de poliţie, agenţii s-au orientat catre hip hop. Bitul şi rima apăsată, mesajul străzii a venit peste capul deja deranjat al lui Cheloo, ca o lovitură de ciocan…. Bă, opriţi în pula mea orăcăiala aia, ce căcat e nasolia asta? 

Sesizat de răcnetele rapperului, acelaşi agent ce juca rolul de DJ, se deplasează la locul incidentului şi-i explică lui Cheloo: Domnu’ Cheloo, ăsta-i hip hop, chiar dumneavoastră aţi ajuns celebru pe stilul ăsta…

Cheloo se uită zâmbind la el şi-i zice…Bă, eşti căcat?…dacă nu bagi o iarbă, hip hop-ul e o muzică de rahat. N-ai şi tu o verdeaţă pe la tine?