Ciuful de câmp e un fel de bufniță. Zic experții în păsări că nu diferă prea mult de ciuful de pădure decât prin culoarea ochilor și prin faptul că în momentul în care stă liniștit, pe craca lui, ciuful de câmp își coboară ciuful de nici nu zici că mai are ciuf. Asta ar fi una dintre diferențe… A doua caracteristică care îl deosebește pe ciuful de câmp de ciuful de pădure ar fi culoarea ochilor. Ciuful de câmp are ochii de culoare galbenă iar ciuful de pădure, mai portocalii, așea… deci, ce avem noi aicișea ar părea că sunt niște poze cu un ciuf de câmp.
Am reușit să pozez un ciuf de câmp dintr-o întâmplare. Mai degrabă o nevoie fiziologică ca să zic așa. Într-o zi am oprit rabla pe marginea drumului să adăp calu…Și m-am băgat o idee mai în pădure, că nu-i frumos să te vadă ăia de mai trec pe drum cu mașinile… Și cum mă relaxam eu, mi-am aruncat privirea mai spre coronamentul păduri… Și ce să vezi? Pe creanga aia…doi pui de ciuf de câmp. Cum eram coborât din mașină să mă piș, nu aveam aparatul foto la mine.. După ce am scuturat-o regulamentar, m-am dus la mașină și am luat camera…Cu ambii pui nu am reușit să fac poză că unul dintre ciufi se cărase de acolo. Că asta e problema cu păsările când vrei să le tragi în poză…Zboară.

D-aia zic fotografii de păsări că trebuie să ai tot timpul camera cu tine și să fii pregătit. Nu m-aș fi gândit niciodată că ar trebui să țin camera foto cu mine chiar și când merg la pipi.. Dar na, uite că apar oportunitățile chiar și în astfel de momente. Natura te surprinde :))

Asio flammeus cum este denumit ciuful de câmp este pasărea cu numărul 7 în lista mea cu păsări sălbatice din România. Este prima dată când reușesc să pozez o pasăre de pradă și să și iasă o poză cât de cât decentă cu un răpitor. Altfel, mi-am schimbat camera și pozele pe care le voi posta sunt făcute cu Olympus E-M 10 Mark II.


D-aia dzic fotografii de păsărici că trebe să ai tot timpu camera cu tine și să fii pregătit !
🙂
Păi nu-i așa?!