Nu sunt fan seriale, in cel mai bun caz, le consider pierdere de timp. Adica, nu am nici timpul si nici starea de-a urmari 176597253 de episoade, impartite in tot atatea sezoane. Dar, ca intotdeauna exista si un „dar” azi m-am uitat la primul episod din Sons of Anarchy. Dragut. Adica, genul ala de film cu baietii rai, dar sensibili. Si cu motociclete.
Ca tot nu am mai scris de ceva vreme despre filme si nici nu am mai vizionat unele noi in ultima vreme, ieri, bantuiam pe youtube si mi-a venit o idee geniala: sa fac un top al filmelor mele preferate. Cum internetul e plin de topuri cu filme preferate, si de obicei ideile geniale sufera modificari, asa si ideea asta cu topul filmelor preferate a suferit o modificare…nu mai este un top al filmelor preferate, a devenit un fel de Singur impotriva tuturor. Asadar, vom avea pe aici o rubrica noua. Scene din filme in care eroii sunt singuri, au o arma(daca erau fara arme, scriam doar despre Steven Seagal) si poarta ceva batalii epice. Pentru inceput, western frate!!
Printr-o intamplare nefericita, sambata seara, pana sa adorm ascultand comentariul celor de la eurosport pentru ceva tur ciclistic prin Norvegia, am dat din greseala peste un stravechi film cu Burebista…stiti voi, cel mai drept si mai cel dac dintre traci. N-am putut sa-l privesc mai mult de 5 minute. Ori nu mai sunt eu dacofil, ori filmul ala era atat de prost si…n-a fost sa fie.
Ieri, cand Bucurestiul inca era scaldat de apele potopului, la birou ca intr-un film vechi american(cliseu frate!) cu un platou cu pizza cozonac in nas, m-am uitat la filme…deh, lipsa de activitate pe motiv de concediu post-pascal.Doua filme vechi, dar bune cel putin din pedeve-ul meu. Primul, un film de Oscar, clasic, cu mafioti simpatici, film intrat deja in istoria cinematografiei cu doi mari actori, Paul Newman si Robert Redford. Nu va zic filmul, sper sa-l ghiciti voi, ca deja este clasic, iar de nu l-ati vazut, pacatul vostru….voi pierdeti.
Cum nenea Martin s-a spurcat la argintii lui hbo, a lasat in urma scrierea si si-a dat cu parerea pe margine scenariului, urmand sa faca restul cartii dupa film, facand un fel de anus contra naturii.
Ultimele zile au ajuns sa zguduie din temelii si ultima urma de indoiala a scepticilor, dupa invierea lui Gizas si dezlegarea la drob, o alta inviere si o noua dezlegare, la imaginatie de data asta a zguduit hipsterimea cititoare doar de subtitrare…Jon Snow a inviat! in concluzie, exista viata dupa moarte.
Spre deosebire de arta scriitorului, pictorului și muzicianului, aceea a actorului era perisabilă. Cinematograful biruie astfel o fatalitate, dând și actorului acces la un pic de nemurire…
Asta spunea Grigore Vasiliu Birlic despre ocupațiunea sa.Născut în 1905 și plecat la cele sfinte în 1962, Grigore Vasiliu Birlic, unul dintre cei mai mari actori de comedie, este celebru mai ales pentru expresivitatea sa.