Mă uitam la niste comentarii de la o postare a unui fost Messia și concluzia este ca suntem fix în punctul în care ar trebui sa fim ca societate, țară și ce mai vreți voi . Adică, la momentul acesta, cât ne-am bate cu cărămida in piept, cât ne-am zbate, mai mult nu se poate…că ne trage trecutul de picioare. În fine, ideea este că ieri dimineață văd pă facebook, o postare a lu Vlăduț Voiculescu legată de bursele FLEX:
Ambasada Statelor Unite ale Americii: “Ești elev de liceu și vrei să studiezi un an în SUA
Flex Romania? Poți aplica pentru o bursă din programul FLEX Romania, finanțată de Guvernul Statelor Unite. Cu această bursă poți studia timp de un an într-un liceu din Statele Unite și să locuiești la o familie gazdă americană! Anul de liceu din SUA este echivalat în România
. Ultima zi pentru aplicații este 13 octombrie 2022.
Am pus eu link-ul, că Vlăduț se băga în seamă cu Ambasada, că deh, nici ăsta nu-i departe de Bulai.
Acu, că tot mi-a picat ssub nas postarea, m-am apucat și am citit câteva dintre comentariile postării. De aici și concluzia din primul paragraf al postării. Pentru că ne fură străinii materia cenușie. Cam atât înțeleg niște compatrioți de-ai noștri:
- au nevoie americanii de oameni destepti. Pe noi ne ajuta acest lucru?sau copiii care pleaca sunt momiti sa nu se mai intoarca niciodata
- Altă bursă Sorosistă!!!
- O sa inceapa sa-i i–a din matca, ca sa fie siguri ca au material pe care sa experimenteze, orice, care sa se disemineze in mediul ravasit si fara lideri din aceasta fosta mosie, cui a vrut-o!si-i sa-i invete ca sint inferiorii lor de spalat laturi!
- Problema magicianule este ca faci reclama sa ne plece tinerii din tara,deaceia voi la USR nu reusiti ca nu vreti binele romanilor vreti binele altora,speram sa scapam de voi
- Ce sa studiezi acolo? Au cel mai prost sistem educational au recunoscut si ei. Cre ca singura chestie reala pe care o inveti e sa te feresti de gloante in clasa
Mda, doar câteva din comentariile unora ce, probabil, cred că românii sunt cei mai cei și că energia vine din tunelurile dacice. Altfel, printre comentarii și păreri și exemple pertinente.
Cam asta ar fi, dacă aveți copii ce au șansa de a merge la studii pe afară, fie că e FLEX, fie că e Erasmus, Work and Travel sau mai știu eu ce alt program din ăsta pentru elevi și studenți, încercați să le oferiți oportunitatea aceasta. Zic treaba asta din punctul de vedere al unei „putori„, al unuia care mereu a căutat varianta ușoară deși s-ar fi descurcat și pe hard mode. În fine, ideea este că eu mi-aș trimite copiii la astfel de experiențe. Da, aș strânge din qur știind că fetele mele ar fi la jdămii de kilometri depărtare, dar aș face lucrul ăsta. Văd beneficiile unei astfel de experiențe la oamenii din jurul meu și am destui prieteni care au trecut printr-o astfel de experiență.
Amu, eu ca parinte nu prea inteleg de ce as fi importiva unei oportunitati ce s’ar ivi pentru copilul meu, indiferent care e oportunitatea aia, eu tinand langa mine copilul doar pana a terminat liceul, ocazie cu care a devenit si majora, iar din ziua aia inainte a plecat pe drumul ei, preferand chiar sa stea la camin, desi Universitatea era in orasul unde si locuim. A ales independenta si experientele date de ea si de atunci se descurca tot mai bine, maturizarea ei find vizibila odata cu responsabilitatile asumate si exprienta ce o acumuleaza odata cu iesirea din cuib. In concluzie, da, si eu as sprijini copiii sa se bucure de o experienta, chiar daca acest lucru e peste mari si tari. Asta e, daca acolo exista o oportunitate mai buna decat aici … drum bun si ne auzim cand ne vedem. 🙂
In nebunia mea cu mersul prin hosteluri am luat contact cu foarte multi copii ce erau prin programe de genul: Erasmus. Diferente mari de perceptie, copii oki cu care poti schimba 2 vorbe. N-are cum sa faca rau orice schimb de experienta de genul.
Așa și trebuie, mai ales ca de la un punct copiii or sa semene mai mult cu prietenii decat cu părinți.
Aceste oportunități sunt bine venite pentru elevi și studenți,chiar dacă mulți nu se vor mai întoarce niciodată în România.
Mda, e și asta o oportunitate…cum zicea și Ice mai sus, drum bun și ne vedem noi. Altfel, dintre toți prietenii mei(și sunt destui) care au fost plecați cu programe de genul acesta, toți s-au întors, inclusiv soția :))
Dintre toți, doar doi au rămas în State după ceva work and travel.
Eu am printre prieteni destui „mamosi” care fac pe dracu in patru sa isi tina copiii cumva captivi pe langa ei si asta e un trend pe care il observ de cativa ani buni de zile, sau mai exact de cand aia care au vrut sa plece prin alte zari, au plecat, iar astia ramasi pe aici si’ar tine si copiii. Din cate am reusit sa inteleg pana acum, cred ca avem de a face si cu o doza de egoism inconstient al parintilor astora care cumva pun in aplicare preconceptia aia veche … si eu te’am crescut pe tine, si tu trebuia sa ma ajuti pe mine … pe langa dorinta de supracontrol pe care si’au dezvoltat’o in timp. Nu am stat sa analizeze foarte atent, dar din cate am vazut ca tipar, cam pe aici e treaba. Nu pot sa zic ca felul asta de gandire e gresit sau nu, dar pentru mine unul nu e ok pentru ca acel copil are viata lui pana la urma, iar daca viata lui va fi buna ca isi gaseste un drum in viata, cand o veni vremea sa te ajute daca e sa ai nevoie de asta, o sa te ajute si fara sa ii ceri sau impui tu asta si nici nu o sa iti auzi peste cativa ani ca tu esti ala pentru care si’a sacrificat oportunitatile tineretii si asta pe buna dreptate. No ca m’am intins, sper ca macar am fost cooerent. 🙂
E adevărat că unii parinti au tendința de a controla viața copiilor…însă uită-te puțin la unii copii care ajung în altă lume plina de pericole tocmai din acest motiv….pe părinți nu ii interesează de viața copiilor.