Pentru că la articolul anterior, cel despre Gazeta Sporturilor, Adrian a postat următorul comentariu:
Mie mi-e ciudă că n-am prea prins presa scrisă, aia de calitate. Cred că era mișto.
articolul
m-am trezit eu hotărât să trag câteva rânduri despre presa de calitate pe care el n-a prins-o că era prea tânăr. Mi-am făcut o cafeluță și m-am apucat să caut o poză cu unul dintre cele mai celebre ziare ale vremii, celebrul articol care l-a făcut celebru pe domnul analist Ion Cristoiu. Articolul ăla cu găina și puii vii. Doar că, ce să vezi….m-am oprit la ediția din 22 decembrie 1999 pentru că mi-a sărit în ochi articolul ăsta cu Ghinioniștii Secolului! Domnul din imagine este vărul lu tata, unchiul meu…iar doamna, prin căsătorie, mătușa mea. Era vremea aia în care Țociu și Palade, cu Domnu Geo și cu o grămadă de domnișoare în chiloți făceau emisiunea aia cu bingo. E, pentru că s-a strigat bingo pentru premiul ăl mare, de jumatate de miliard tocmai pe biletul lu mătușa. Dar ăștia erau prinși cu petrecerile, erau în vizită și nu au răspuns la telefon nu așa cum titrează presa de calitate că a scris nevasta lu văru numărul greșit. Nu erau acasă… Noroc că au luat măcar 50 dă meleoane. V-am mai zis, noi, în neam suntem prieteni cu norocul 🙂 chiar dacă nu ne bazăm pe el.
Altfel, revenind la presa de calitate, dacă vă uitați mai atent la poza cu prima pagină a ziarului veți vedea în partea din stânga un titlu care sună a ofertă de black friday. Revelion la bordel cu un milion de lei. Băh, genial titlu…Iar oferta, la cât de tractoriști era românii în anii 90… consta într-o cameră cu pițipoancă, șampanie și o țigară de foi. Genial!!!!
Cam atât pentru azi, revin mai încolo cu un articol despre presa de calitate. Până una alta, că tot deplângea Adrian presa de calitate, a scris Razvan Ioan Boanchis un articol mișto și cu Ion Cristoiu, și cu Nistorescu care era director la Evenimentul Zilei…. Articolul lui Boanchiș se intitulează Povești și controverse cu ziariști mari
Deh, acum avem alt acces la informatie, alta pretentie. Atunci le vedeai diferit. Bine, era Evenimentul Zilei, nu Dilema Veche.
Da, corect doar că Evenimentul Zilei la momentul ăla avea tiraje de peste 150.000, era cel mai vândut ziar de pe tarabă…Chiar, or fi site-uri de știri în ziua de azi cu 150.000 de unici care să mai și plătească 2,5 lei??
Deci n-a prea fost.
O, ba da, exista presă de calitate, existau ziariști care chiar scriau mișto doar că na, românul era flămând de senzațional așa că aștia s-au pierdut printre pagini. Rămâneau editorialele, asta până când și acolo au apărut interesele și puteai să-ți dai seama de unde mănâncă fiecare editorialist.
M-a apucat așa o nostalgie plăcută…ce vremuri…
Bună ziua! Aici e Clubul Nostalgicilor?
Da…dar nu mai e ce era oadată…
:-))