Franco Gatti mai exact, băiatul ăla cu mustață de la Ricchi e Poveri ce seamăna un pic cu Romică Țociu. Mă rog, poade din cauza mustății. Altfel, omul avea 80 de ani și trecuse prin multe. Și chiar de nu trecuse, cum ziceam…avea o vârstă. Și pe la 80 de ani,dacă prindem, cam toți ne aflăm la un pas de moarte. Excepția, nen-tu Iliescu….dar asta e altă poveste.
Revenind, la mine în familie, muzica italiană se ascultă frecvent, soția vorbește italiana, fii-mea face italiană la școală, luăm mereu în calcul o vacanță prin Italia, în tinerețile mele, ca pentru mai toți ăștia de vârsta mea, posturile RAI au însemnat ceva.
Din ce văd așa prin presă, cică cea mai celebră piesă a celor de la Ricchi e Poveri ar fi Sarà perché ti amo. Bă da, o piesă dar pentru mine, când e vorba de Ricchi e Poveri, când vine vorba de o melodie reprezentativă este Come Vorrei, melodie ce s-a regăsit pe coloana sonoră a filmului Malena. Dacă nu l-aț văzut, acu e momentul… o Monica Bellucci cum toți aț visat într-o noapte de iarnă, mentre la neve dietro ai vetri scende giù….
Cam asta e… R.I.P Franco Gatti.
Nu cred ca exista careva trecut de 40 de ani sa nu il loveasca nostalgia cand aude vreo piesa semnata RICCHI E POVERI, anii 80-90 find marcati de muzica disco italiana (Mamaia find un soi de San Remo wana be) si valul euro-dance. Da, au fost misto si au creat muzica pentru toata lumea si toate urechie, Dumnezeu sa il ierte si odihneasca in pace.
Mda, italiana este o limbă foarte melodioasă noi având și avantajul că o „prindem” foarte ușor, intuitiv.
Vremuri în care muzica era muzică…în ziua de astăzi generațiile noi stau cam prost la capitolul asta.
Fiecare generatie cu muzica ei…
Da adevărat, însă ce se cântă în ziua de astăzi nu se poate numi muzică.