Era aseară, în mașină, fii-mea cea mare curioasă de joburile părinților. Am avut ceva discuție legată de bani, de job, de avantaje și dezavantaje. I-am explicat care e treaba cu compromisul…Bă, deși nu mă plâng, când scad din zilele de concediu ce am în plan, parcă nu mai e așa mișto să fiu angajat. Și mă mai ia așa câte un gând că m-aș face antreprenor…sau măcar freelancer, sau ceva…ceva să nu mai depind de zilele de concediu limitate oferite de un job. Discuția asta cu copchilu a venit să pună capac după ce niște prieteni bântuie de aproape o lună de zile pe la 25+ de grade și palmieri, și cocotieri…Normal, invidiosul de mine i-a întrebat de unde atâta concediu, că vreau și eu…Răspunsul a fost de genul, dacă merge treaba, nu interesează pe nimeni cât concediu ai…Parcă vreau și eu, am mai avut cândva așa ceva și era tare mișto…prost eu că n-am ținut de el…
În fine, treaba asta cu antreprenoriatul, să zicem că sunt și eu unu mic chiar dacă nu-mi place termenul…bă, cred că nu o pun în practică din comoditate. Îmi place să stau așa, mă mulțumesc că din apicultură, din interneți și din ce mai învârt eu în timpul job-ului meu destul de relaxat, fără să mă agit prea tare, mai scot un salariu…și cumulat cu salariul de la job, bat niște corporatiști la venituri. Nu mă laud, că eu sunt ăla ce muncește…doar zic că dacă n-aș mai avea job și m-aș seta doar pe treaba asta, în câteva luni probabil aș fi la aceleași venituri dar cu mai mult timp liber la dispoziție. Și când zic timp liber mă refer strict la zilele alea în care nu trebuie să fac act de prezență la birou.
Bine, aberația asta vine și pe fondul celei mai mari probleme ce o presupune job-ul meu actual…lipsa de comunicare, că eu sunt animal din ăla ce vrea să interacționeze…și în ultimi 6 ani nu prea am mai avut parte de așa ceva..m-am săturat de colegii mei, am ajuns să-i știu ca pe portofel…Bine, nu cred că treaba asta cu socializarea și interacțiunea inter-umană s-ar rezolva dacă mă fac antreprenor cu normă întreagă…În fine, nu mă băgați în seamă, am 41 de ani, sunt boem, n-am chef de muncă, sunt puțin blazat, nu-mi mai place frigul și habar nu aveam ce să mai scriu azi pe aici…că mi-am propus ca anul ăsta să scriu mai mult. Deci, am scris și azi…
Lasă că nu e rău. Avem și noi ce citi în drum spre muncă. Un singur cusur: cam scurt! ?
Păi, crezi ca lungimea n-are legatura cu comoditatea invocată?
Hai să fie ceva mai lung de citit, că să nu mai ziceți scurt.
Vă propun versurile unui foarte îndrăgit cântec, compus de Horia Moculescu și interpretat de Mihaela Mihai, se cheamă „De-ai fi tu salcie la mal”. Cine este din generația (ceva mai veche) și-l aduce aminte…
De-ai fi tu salcie
De-ai fi tu salcie la mal
M-aș face râu la umbra ta.
O stea pe cerul de opal
De-ai fi, în noapte m-aș schimba
Și-acolo unde ești, o viață aș sta
În calea ta, în umbra ta…
De-ai fi în zbor o rândunea,
M-aș face cuib pe-un ram de pom
Sau primul fulg de nea
De-ai fi, m-aș face din zăpadă om
Și-acolo unde ești, o viață aș sta
În umbra ta, în calea ta…
Și-n ochii tăi ce-n noapte
Somnul dulce i-a închis
Aș vrea sa fiu clipa unui vis.
De-ai fi tu salcie la mal
M-aș face râu la umbra ta.
O stea pe cerul de opal
De-ai fi, în noapte m-aș schimba
Și-acolo unde ești, o viață aș sta
În calea ta, în umbra ta…
(De-ai fi tu marea ce s-a strâns
În ochii ce nicicând nu mint
Pe-obrazul trist, pe care-au plâns
M-aș face lacrimă de-argint…
Un loc oricat de-ascuns atat aș vrea
În gândul tău, în umbra ta)
Și-acolo unde ești, o viață aș sta
În calea ta, în umbra ta
Și-n ochii tăi ce-n noapte
Somnul dulce i-a închis
Aș vrea să fiu clipa unui vis.
De-ai fi tu soarele pe cer
M-aș face când răsari în zori
Un câmp de flori…
Sorin, mergea pus și clipul, așa de fundal.
Și dacă tot e cu Mihaela Mihai, pentru că puțin sunt cei ce știu că doamna este sora unui folkist,Doru Stănculescu, hai să-i facem și lui ceva trafic cu ceva mai psychedelic…Shambala. Ca paranteză, mă unge la suflet flautul tizului tău
Comunistilor!