Conform celor cu acordul parental, probabil, e cam devreme la 5 ani să te uiți la Stăpânul Inelelor. Cât ar fi de fantasy, filmul are șcene violente, șocante și, uneori scârboase. E, vineri seara când ne pregătem să băgam copiii la culcare, la o ultimă zapare, găsește Doamna pe ProTV că tocmai începuse prima parte din Stăpânul Inelelor….Și-i zice lu fiimea că ăsta e filmul meu preferat. Normal, copilul a vrut să vadă…
V-am mai zis că acum ceva vreme fiimea nu era pregătită pentru povești fantasy. A mai crescut între timp, a mai băgat ceva Scooby Doo, a început să-i placă filmele. S-a tot uitat înainte de Crăciun la filme tematice. Nu știu cât reușeste să înțeleagă, cred mai degrabă că este fașcinată de încercarea de a citi subtitrările.
A adormit înainte de confruntarea în care a crăpat Boromir din Gondor. Până atunci i-am explicat care erau ăia buni, care erau ăia răi, când erau reclame i-am povestit despre elfi și hobiți. Destul de receptivă…se amuza maxim când era cate un primplan cu gnomul ăla bărbos…Gimli.
Probabil, într-o zi o să încerc ne uităm la toate episoadele. Până atunci poate încep să-i citesc în fiecare seară câteva pagini din Stăpânul Inelelor. Nu cred că e devreme pentru o astfel de poveste epică…
