Nu avem suficiente arme pentru a face pace pe pamant…
Razboiul si industria de razboi au fost sutul primit de omenire in qur, sutul ala care ne-a trimis mereu cu un pas inainte. O spune istoria, nu o spun eu. A, au fost si victime, multe, poate prea multe, dar razboiul a pus din plin umarul la ceea ce suntem azi. Militarii ne-au dat o multime de lucruri pasnice si utile, nu doar moarte. Ne-a placut si ne place razboiul, e in sangele nostru. Fie si doar pentru simplul fapt ca inca supravietuim ca specie si tot trebuie sa-l apreciem.
De la prima piatra aruncata in capul maimutei din tribul rival si pana la Skynet-ul ce-l sperie pe Ice, omenirea a evoluat si din cauza armelor si razboiului/luptei. Oricum, pana la momentul asta suntem inca pe curba ascendenta a evolutiei tehnologice. La inceput a contat numarul apoi tehnologia, asta-i mersul. Acum, ne panicam ca ne vom trezi cu niste drone mortale, de marimea unei libelule si e normal, plecand de aruncatul pietrei si datul cu pumnul, e cam rusinos sa te prinda drona cu nadragii in vine. Ti-o cam da la mandria testosteronului…
In fine, ziceam ca mergem in sus cu tehnologia, avem drone la liber, avem avioane fara pilot, deci, mini-dronele din filmulet, ar putea fi arma ideala, arma care ar aduce pacea pe pamant sau un atu important intr-un posibil razboi cu alte rase. Da, e si asta o varianta…multe lucruri ce erau SF in urma 20-50-100 de ani, acum sunt realitate. Poate primul contact o sa ni se traga chiar de la masina lui Musk, cel ce militeaza impotriva genului asta de arme inteligente. In fine, nu conteaza, razboiul ca orice alt lucru inceput are si un sfarsit. Ca se va sfarsi cu lasere, inteligenta artificiala sau asa cum a inceput, cu pietre, sa speram ca nu vom apuca sa vedem nici noi si nici urmasii, urmasii urmasilor, urmasilor…
Poate că momentan nu ne dăm sama ce pot reprezenta aceste drone, ultima născocire în materie de gadget-uri: pot să fie utile – la fel de bine pot să fie și… mai puțin utile.
Ca și amuzament le acordăm o atenție mai mare decît ar trăbui, cumva ca și cum noi am fi sclavii lor, și nu invers. Dronele sînt doar unelte, cu un pic mai inteligente decît un ciocan. În schimb, atribuindu-le mai multă atenție decît merită, nu facem decît să le adoptăm ca fiind ceva normal, și atunci posibilitățile lor mai puțin „utile” vor ieși la iveală – atunci va fi deja cam tîrziu.
O dronă are autonomie „mică” ?! Vax, se poate rezolva foarte simplu cu un motoraș pe benzină de genul avioanelor telecomandate (cei care au făcut modelism știu bine). Limita de zbor va fi extinsă pînă la posibilitățile de emisie wi-fi ale stației de (tele)comandă.
Miniaturizarea ?! Este studiată la modul cel mai serios prin aplicațiile militare. Și dacă o să vedeți filmul „Eye în the Sky”, să nu vă mirați că mini-drona e doar fantezie. Și așa cum frumos spunea nwradu pe blogul lui, Robotica modernă mă sperie un pic (mai mult). Și are mare dreptate.
Chiar ma gandeam zilele trecute la ceva meserii de viitor. Robotica ar fi una dintre ele. Asa cum am zis, drumul duce in sus, ca la final va fi cu pietre e alta treaba, pericolul exista oricum. Cred ca orice inovatie militara, atata vreme cat este facuta doar pentru „a arata pisica” cum sunt si focoasele nucleare, e binevenita. Se pare ca in ultima vreme dubele au facut mai multe victime decat armele atomice.
Oh! wow! Paranoia se propaga mai nou in grup?
Sorin: ghici de ce toată hipstărimea a îmbrățișat dronele? de parcă își imagina că le îmbrățișează pe Angelina Jolie, Selena Gomez și Pamela Anderson puse la un loc?
”Drona” există de mai bine de 100 de ani încoace. Primul avion controlat prin radio a zburat în 1916. Primul campionat național de aeromodele din România a avut loc în 1934.
Modelismul nu e pentru oricine. Nu neapărat din motive de bani. Până și în anii 1980, era o artă să faci rost de materiale pentru modele de prin toate troacele și de tot felul de scule împrumutate, cerșite sau furate.
Motivul e structura de castă. Modelistul începător era copil de modelist, de inginer de la IAR, frate mai mic sau nepot de modelist, la școală întâlnea alți modeliști, învăța arta de a face modele ani de zile printre modeliști, trăia într-o lume de modeliști. Atâta i-ar fi trebuit, să vină unul din afară. Ajungea bătaia de joc, lustruitorul de ghete și măturătorul celor care erau modeliști din familie.
Dronele sunt proiectate de niște băeți dăștepți și foarte bine școliți în arta marketingului pentru niște consumatori care nu sunt modeliști. Arată ca niște aeromodele, se controlează aproape la fel ca aeromodelele, zboară ca aeromodelele, dar nu sunt aeromodele, sunt altceva. Structura socială din spatele lor e construită altfel.