Intr-una dintre lucrarile sale, nu-mi mai amintesc exact in care, raposatul Terry Pratchett a dezvoltat o teorie legata de inspiratie si ideile geniale. Destul de plauzibila…redau din memorie…
Prin spatiu, ideeile geniale umbla libere sub forma unor particule de inspiratie. Aceste particule au un parcurs haotic si este imposibil de calculat traiectoria si locul in care vor cadea. Tocmai acesta este motivul pentru care ideeile geniale sunt atat de putine. Dar cum caderea acestor particule este iminenta, majoritatea ideeilor geniale sfarsesc izbite de cate un zid. Si in zidul acela, o caramida are brusc o idee geniala….dar nu poate face nimic cu ea, nu o poate pune in practica, e doar o caramida.
Cam asa am fost eu in ultima vreme…inconjurat de ziduri geniale ce-mi zambeau sarcastic….M-am tot holbat, m-am dat mai aproape de ele in speranta unui ricoseu norocos…nimic. Asteptarea continua…
Poate nu te-a injurat nimeni 😉
Cred ca nu…in ultima vreme am fost destul de pacifist..