Stiu de unde mi-se trage…ieri, pe dupamiaza, eram prin Vatra Luminoasa, evitam aglomeratia de pe bulevard, printre stradute. Si cum se intampla atunci cand te grabesti, ca da’ia o luasem pe stradute, fix pe o straduta din asta ingusta, doi batranei, descarcau dintr-o dacie, batrana si ea, niste varza. Dintre toti, varza se tinea cel mai bine…urmau pe rand, dacia, batranelul si batrana…Dupa cum aratau lucrurile, varza era sortita butoiului, iar dupa batrani, stiga pamantul…hop, am luat-o razna, despre altceva aveam de gand sa scriu…
Da, de varza vreau sa zic. E sezonul in care, stramoseste, romanul baga varza la murat. Manaca una-doua, baga o sarma de craciun si apoi, mai in primavara, cand temperatura din balcon creste, varza infunda canalul. Dar asa s-a pomenit din batrani, trebuie varza pentru sarmale si zeama de varza pentru mahmureala.
Bai, zeama de varza este geniala…pute, provoaca vanturi si ragaiala cat cuprinde, dar sunt momente cand un pahar cu zeama de varza rece face toti banii. Si sa revin la visul flamand ce mi-a bantuit somnul si mi-a emotionat stomacul pana la lacrimi, va las aici o reteta stramoseasca, simpla, pe baza de zeama de varza. Reteta asta o prepara tatai-miu, si probabil era mostenita de la stramosii lui daci…deci, reteta, asa cum era ea preparata.
Intr-o ulcica de pamant, ceramica de horezu autentica, direct din butoiul cu varza, aducea tataie zeama. Umplea apoi o strachina, tot din lut nesmaltuit, pe trei sferturi cu zeama respectiva. Apoi, toca doua cepe…una alba clasica si una rosie, in cubulete mici, ca pentru prajeala. Dupa ce punea ceapa tocata peste zeama de varza, umbla la borcanul cu boia de ardei. O lingura de boia era turnata si ea in strachina si apoi festinul. Era delicios.
Trebuie s-o sun pe mama s-o intreb daca a bagat varza la murat, ca in balcon eu nu mai am loc si pentru butoiul cu varza…si nici nu-mi place varza murata, dar am o pofta nebuna de reteta de mai sus.
Care ai mancat asa ceva?
In zeama de varza imi place sa fierb niste sunci serioase, apoi sa le afum si desigur la urma sa le pun tot pe niste varza murata. Cat despre reteta ta, tata manca la fasole ceapa stropita cu zeama de varza, din cate imi amintesc era cumpatat si nu arunca nimic si todeauna punea cat trebuie, erau alte timpuri 😉
Buna treaba cu fasolea…inca o pofta…sper ca nu’s gravid 🙂
Fasolea si varza merg mana in mana. Batrani pe vremuri cu un butoi de varza murata si un sac de fasole ieseau din iarna, cum ziceam erau alte timpuri, mai rele se spune acum, dar parca in ziua de azi prea ne prostesc toti 😉
Varza mea este deja bagata la procesare ca in fiecare an de cand mi’o venit mintea la cap. O sa trag niste poze pe seara si o sa scriu si eu la randul meu o reteta din batrani demna de uns orice burdihan de roman neaos. 😀
Vezi unde urci pozele 🙁
Da m’am gandit ca mai bine le cobor ca din cate vad treaba cu urcatul e cam nasoala! :))))