Și mă refer aici la oamenii normali, muncitori și cu un dram de decență civică. După jumătate de an în care am stat și m-am minunat de cât de labili sunt concetățenii mei, într-un final, deși a ieșit bine, m-am speriat. Cumva, după tot iureșul suveranist, după toată ura, după toate mizeriile aduse în spațiul public de adepții lui Călin Georgescu mi-am dat seama că am fost la un pas de a părăsi țara. Și chiar nu vreau să fac lucrul ăsta, că mi-e bine, că sunt optimist că v-a fi bine. Pe lângă toate astea cred, sunt sigur că înțeleg mult mai bine evoluția lucrurilor decât mulți dintre cei care erau convinși că punând un demagog troglodit sau pe protejatul său în fruntea țării se schimbă ceva în bine pentru ei. Nu se schimbă nimic peste noapte… schimbarea se face în timp cu schimbarea fiecăruia dintre noi.
Din păcate schimbarea asta trebuie s-o facă tot cei ca mine. Adică ăia care din varii motive, din comoditate, din lehamite au refuzat până acum să facă un pic mai mult decât bucățica lor. Și uite așa se face, că dincolo de niște lucruri fizice pe care mi le-am propus urmează să încerc să fac un fel de propagandă globalismului și europenismului. Asta pentru că era cât pe ce să fiu tras înapoi de niște unii care credeau că ce le-a transmis Zamolxe e bine pentru mine. Ei bine nu e. Pentru mine e mult mai ok direcția asta europeană. Sunt prea sărac să fiu suveran. Că nu poți fi suveran decât pe tine…
În concluuzie, pentru că blogul ăsta era aproape lăsat în paragină, zic să postez pe viitor niște idei pro europene.
PS. A nu se înțelege că mă mulțumește actuala stare de fapt. Nu. Însă dacă nu ne implicăm mai mult ne vom trezii într-o zi că suntem târâți de compatrioții noștrii la margine lumii libere. Și că ne schimbă ăștia un sistem putred cu unul și mai putred.
Lasă un răspuns