Am putea filosofa pe treaba aia cu paharul și tot optimist aș ieși. De voi nu știu, sper că tot așa. Dar să nu ne întindem, că mai avem și alte treburi de făcut. E, merg azi să-mi iau fetele de la școală și printre altele o întreb pe cea mică ce a mâncat la prânz. Și-mi zice că felul 1 supă, felul 2 ceva cu chiftele și desert banană. Ca paranteză, nu știu cum e cu mâncarea pe la alte școli dar anul ăsta ale mele nu se plâng, au mâncare bună la ȘDȘ. Că mai anul trecut când s-au plâns, directoarea școlii s-a sesizat și s-a schimbat furnizorul de mâncare.
Cum ziceam, o întreb pe fii-mea dacă a mâncat tot, dacă a fost mâncarea bună. Cică da, mâncarea bună dar n-a mâncat decât jumătate din supă. Mă uit senin la ea și-o întreb:
Doar jumătate?! Pe care dintre ele?
Se uită copilul cu o față critică la mine și-mi răspunde că logic că jumătatea de deasupra a mâncat-o… Cum aș fi putut să mânânc jumătatea de supă de dedesubt?! doooohhhh…
Dap, imi plake de copiii mei. Clar or să iasă mai deștepți decât mine. Momentan îi bat încă cu experiența dar la cum merg lucrurile, nu o să mai am mult timp avantajul ăsta.
Lasă un răspuns