Tură de o zi în Piatra Craiului

În urmă cu vreo 16 ani am urcat o vale din Piatra Craiului. Sâmbătă am reușit s-o și cobor. Altfel, o vreme ideală de mers în Piatra Craiului. Și uite așa a ieșit sâmbătă o tură de o zi în Piatra Craiului. Traseul meu a fost din Plaiul Foii pe Padina Hotarului în sus până pe Vârful Turnul Pietrei Craiului (1923 m) și coborâre pe Padina Șindileriei. Că padina asta o urcasem acum 16 ani și n-o coborâsem…

Smecheră rău tura, mi-a plăcut maxim deși m-a solicitat maxim că deh, moș, n-am mai făcut așa traseu de ceva vreme. Multă vreme. În fine, ideea este că traseul ăsta, Plaiul Foii-Padina Hotarului-Vf. Turnul Pietrei Craiului-Padina Șindileriei a mai fost la un pas să fie făcut acum vreo lună doar că prognoza meteo pentru Piatra Craiului în acel week-end a fost cu ploaie așa că ne-am limitat să bem. Și da, chiar a plouat și ar fi fost o fericire traseul ăsta cu ploaie în condițiile în care pe ambele padini ai grohotiș să-ți iasă pe nas și jnepeniș la fel.

Revenind la tură, ne-am adunat 8 oameni și un câine. Am plecat din București pe la ora 6 dimineața, am oprit de o cafea la o benzinărie pe lângă Breaza și fix la ora 9 eram adunați toți în Plaiul Foii unde ne aștepta o prietenă ce era în zonă cu ceva treburi cabaline, cu cafea și biscuiți. Și cu vreo două smochine pe care le-am mâncat. După ce i-am beut cafeau și i-am mâncat biscuiții ea s-a dus la caii ei și noi am pornit la deal pe cruce albastră. Pentru mine o fost greu, că deh, traseul prin Padina Hotarului merge doar în sus și eu n-am mai fost de ceva vreme pe munte pe trase așa că m-am pus strategic la coada grupului. Ariergardă ca să zic așa.

Traseul spectaculos, nu neapărat tehnic…trebuie să ai ceva condiție fizică. Sunt vreo două săritori dar nu ceva de speriat, că mai ai un lanț, ai prize…e ok. Dar cum ziceam, condiția fizică este esențială. În rest, vremea superbă din Crai face toți banii. D-aia nici măcar nu am mai mers cu restul până pe Padina Popii și am preferat să trag un pui de somn lângă indicatorul care marca Vf. Turnu. I-am așteptat acolo vreo oră și ceva cât s-au dus ei pe Padina Popii. Apoi, am mai ronțăit ceva și am pornit la vale prin Padina Șindrileriei.

Padina asta e și mai spectaculoasă decât Padina Hotarului. Dar și mai complicat la coborâre. Pentru că pleci din Vf Turnu printr-un jnepeniș plin de rădăcini și cu pământ negru care dacă e și nămolos te solicită foarte tare că e alunecos. Și când te bucuri că ai scăpat de jnepeni dai de durere. Grohotișul. Padina  Șindileriei aș zice că e mai ok de urcat decât de coborât. Dar na, trebuia să cobor. Și am coborât. Mi-am belit o tibie că a fugit grohotișul cu mine dar nimic grav, s-a luat pielea…deja e cu coajă.

De final, Piatra Craiului rămâne cel mai spectaculos munte de pe la noi. Pentru mine cel puțin așa e. Indiferent de ce traseu vrei să faci, Craiul are. Și sper să mai merg…