După cum știți, mi-am luat un DSLR. Cochetez cu ideea de fotografie dar mai e mult până departe. Dar e timp, sunt tânăr… În fine, ideea este că intrând în lumea asta a fotografiei m-am dus și spre zonele conexe, grupuri de fotografi, programe de editare, conținut video și alte site-uri despre fotografie. Încerc să învăț ca să zic așa. Și găsesc pe grupul fanilor Canon poza de mai jos. Poză ce a stârnit oareșce dispute. Conceptuale nu neapărat tehnice..
Poza este făcută de Mircea Maieru, un domn ce fotografiază mult în alb negru. Chiar mă uit mereu la fotografiile postate de el pe grupul Canon și încerc să-mi dau seama de complexitatea din acest stil de fotografie ce pare simplu la prima vedere. În fine, omul a posta poza asta care a născut ceva reacții în primă fază. Ceva la modul:
Nu inteleg mesajul fotografiei! Daca ati avut intentia sa fie ofensator mai bine o retrageti! Chiar daca nu ati avut intentia aceasta, faptul ca este amuzant sau ambiguu pentru unii, e ofensator pentru orice crestin! Sunt lucruri despre care nu e bine si nici nu e demn sau corect sa râdem! Cei ce imbraca haina monahala fac jertfe pentru intreaga lume. Cand noi dormim in patul nostru confortabil ei se roaga pentru intreaga lume. Cand noi mancam tot ce ne place, ei tin post si plang pentru pacatele lumii. Cand solutii omenesti nu mai avem alergam la preoti, calugari, maici si ii rugam sa se roage pentru noi pentru ca abia atunci ne amintim ca rugaciunea lor este mai repede auzita! Viata lor este o viata de jertfe asumate si nu oricine poate face asta! Macar pentru atat sa ii respectam, indiferent de religia de care apartine fiecare sau daca e ateu sau necredincios!
Ca să zic așa, aceste cuvinte ne doare. Că eu m-am uitat la poză, am citit mesajul, am văzut acel Yin și Yang de dincolo de poză, și am așteptat să văd ce mai comentează lumea. mai că-mi venea să-i înțeleg pe ăia de ardeau cărți ca să zic așa. În fine, n-o mai lungesc, las și răspunsul postat de autorul fotografiei. Că mi-a plăcut…
Total de acord! Si care e intrebarea ? Sau e doar o nelamurire ca nu intelegeti mesajul fotografiei ? Daca imi permiteti, o sa explic. Fotografia de strada este despre oameni, situatii, contraste, emotii, etc. Aici avem o juxtapunere de mesaje, avem un contrast de concepte…. Unul descris de tine mai sus, si altul in text simplu, clar, deasupra. E o alegorie despre cotidianul urban, despre eternul contrast intre idei si ideologii. O sumarizare a diversitatii zilnice a unei metropole europene. Mai ales ca nu e regizat nimic, sunt momente cotidiene intalnte la tot pasul in oras. eu doar le surprind. Daca realitatea ne pune intrebari eu zic ca e bine. Mie personal mi se se pare simplu de inteles. Daca mai sunt nelamuriri va rog sa intrebati.
Cam atât…arta e complexă. Și fotografia la fel. Păcat că lumea vede din ce în ce mai des subliminale în orice formă de manifestare artistică. Suntem niște sensibili ca să zic așa…
Deci, concluzia voastră care ar fi? E ceva artistic în poza asta sau nu?
Îmi place. Dar nu văd multă artă acolo. Și nici ofensă. E ironic cumva, fiindcă monahii se roagă pentru iertare, nu înfierează trăiri și sentimente umane, deci cred că ei nu se simt ofensați.
Mesajul este prea sofisiticat pentru ca eu să pot pricepe ce o vrut să spună fotografu, pentru că este departe de genul de fotografie de stradă… Ori „explicaţiile” oferite sînt asemănătoare cu însăşi explicaţia apusului de soare dintr-o fotografie cu apus de soare. Sau portret…
Dacă ai ceva de spus şi dacă ştii şi să te exprimi fotografic, atunci nu sînt necesare „explicaţii”. Ori dacă fotografiezi doar de dragul fotografiei, să te lauzi ca ai sculă de sculă(!), sau doar pentru a fi trimise la coşul de gunoi, atunci arată-le doar prietenilor sau unui grup cît mai restrîns. De cele mai multe ori, sentimentul este cel de mediocritate, chiar milă, iar sfaturile se îndreaptă spre căutarea unei alte meserii.
Fara mesajul ala de cacat, era arta. Cu mesajul ala de cacat, e un manifest. Asta e linia aia subtire care desparte ARTA de de PROFAN! Mai cu alte cuvinte spus … arta reprezinta calea prin care tu iti pui in valoare talentul pentru ca cei la care ajunge si le ofera la randul lor dreptul de a o interpreta dupa cum cred de cuvinta. Cand pui si un mesaj in ea … aia nu mai e arta, e manifest! Si de aici si „subliminalele” 🙂
Iti mai trebuie cativa ani de experimente, dar esti inca tanar! 🙂 Si ca idee, am invatat sa iubesc fotografia alb-negru pentru ca acolo nu poti sa furi ochiul cu nimic! E ori, ori … si e cea mai grea compozitie dintre toate! 🙂 Am experimentat in timp, inca ma tem de ea, dar dupa 15 ani cred ca am inteles ceva! 🙂
P.S. Uite un tematic aici, nu stiu cata arta e, dar cred ca inspira altceva …
https://ingerisidemoni.ro/ghidul-pacatosului-in-muntele-athos-prefata/
E artā!