M-am uitat la Fantozzi

Ăștia mai noi pe lume presupun că nu au auzit de maestrul dezastrelor, stăpânul absurdului, regele ghinionului, unicul și inegalabilul Ugo Fantozzi. Știți întrebarea aia pusă cu ochii spre cer, spre Dumnezeu sau cine o mai fi pe acolo? Aia cu, Doamne, de ce numai mie, de ce doar eu?! Ei bine, de la Fantozzi a plecat, pe el îl reprezintă.

Să înțelegeți mai bine despre ce e vorba, seria Fantozzi este o serie de vreo 10 filme, ecranizări ale scriitorului italian Paolo Villaggio cel care i-a și dat viață în filme celebrului Fantozzi. Filmele au fost regizate pe rând de vreo trei regizori italieni. Primele două filme din seria Fantozzi au fost ecranizate de Luciano Salce, următoarele 7 de către Neri Parenti și ultimul film din seria Fantozzi, Fantozzi 2000, Clonarea a fost regizat în anul 1999 de Domenico Saverni. Nu știu cât și ce vă spune numele acestor regizori dacă nu v-ați mai uitat din când în când la cinematografia italiană dar dacă au făcut 10 ecranizări cu personajul ăstă…cel puțin la momentul ăla a meritat.

Nu-mi mai amintesc câte dintre cele 10 filme cu Fantozzi am văzut, că s-a întâmplat acu ceva vreme…dar azi mi-am făcut timp și am văzut primul film regizat de Neri Parenti, Fantozzi contro tutti. L-am văzut în în niște condiții foarte proaste, că deh film din 1980 făcut de italieni… În fine, nici nu am căutat să văd dacă găsesc filmul în niște condiții mai decente…

Altfel, Fantozzi ăsta, dacă ar fi să-l asemuim cu cineva mai cunoscut nouă, aș zice că cu celebrul Dorel. Îl știți, ăla cu las-o la punctul mort, cu tăiat cablul în cartier.. Cu Bulă nu, că Bulă cădea în picioare de fiecare dată. Lu Fantozzi ăsta nu i-a ieșit niciodată nimic, în afară de seria asta de filme :)) Omul e etalon pentru ăla care n-a avut nici măcar odată în viață noroc. Nici măcar când a venit Hristos prima oară, ca să zic așa…

În concluzie, dacă aveți vreodată un moment în care vreți să vedeți niște filme bune, niște comedii idioate…Seria Fantozzi. O găsiți voi pe undeva.