Spre deosebire de mine, nevastă-mea mănâncă sănătos și diversificat. Mai face și sport spre mândria mea… Io, pă parte de mâncare sunt fițos, nu mă omor după prea multe lucruri și sunt reticent la o grămadă. Dar am niște plăceri neînțelese de un om care mănâncă sănătos. Altfel, că v-am mai zis eu de guilty pleasure, mai am d-astea… O plăcere d-asta nevinovată ar fi ăia în care se ia o coajă de pâine și se întinge cu ea în ceapa prăjită. La treaba asta se oripilează nevastă-mea… Bleah, cum poți mânca uleiul ăsta? Deh, nu știe ea ce e bun…
În altă ordine de idei, o întrebare ce mă cam scoate din pepeni e aia pusă de soacră-mea. Ce vă mai fac de mâncare azi? Că nu mai știu ce să gătesc cu voi… Tot așa și azi… Și răspund repede. O tocăniță de cartofi și mai vedem noi pe urmă… Deci, la 6 lei kila de cartofi, o ard pă opulență :)) Și se apucă soacră-mea de gătit, așa, pă clasic…cu călirea cepei. Bă, mirosea dumnezeiește…Și mă ridic de la birou unde-mi făceam de lucru și mă îndrept spre bucătărie hotărât să iau un colț de pâine și să-mi asum întrebarea: Cum poți mânca uleiul ăla?!
E, dragii moșhului, am rămas cu apă-n gură. Că fix atunci, fix în momentul în care ajungeam eu în bucătărie, procesul de preparare al tocăniței de cartofi trecea la nivelul următor. Se completa cu apă, legume și barabule… Așa că, am rămas neîntins în ceapa călită. Bă și așa mi-e poftă…da nu-mi vine să călesc o ceapă. Încerc să mă abțin, că e clar, dacă fac treaba asta, chiar și eu m-aș întreba cum pot mânca uleiul ăla. Că n-am aplicație de măsurat caloria, mă ghidez în veață după cum dictează papila…
Ehe, boier tu! Și mie îmi place mirosul de ceapă călită. Gustul nu numaidecât, dar călirea legumelor e activitatea mea preferată în bucătărie.
Chiar așa cum poți să mănânci uleiul ăla ?
Nici eu nu sunt adeptul la ceea ce faci tu. 😃
Nu stiti voi ce e bun…