Fu zilele trecute ceva articol lacrimogen cu Doctorul Dănăilă. Că cică trăiește ca un boschetar, că sărăkie. Mdea, d-aia nu prea vreau eu să fiu geniu, că de obicei, geniile ratează niște chestii în viață și se focalizează pe alea la care ajung să fie geniali. Altfel, să-i dea Dumnezeu sănătate DOCTORULUI Leon Dănăilă, că merită din plin. De omul Leon Dănăilă, nu știu ce să zic…
Altfel, concluzia ar fi că băh, după 4 ani de parlament unde cea mai mică pensie specială lunară e cam cât pensia lu mama pe un an întreg, cu ceva pensie din sistemul sanitar unde, să fim serioși banii sunt destul de buni, mai bagi și indemnizația de Academician și ce alte indemnizații o mai avea, să te plângi că o duci ca un boschetar pe mine mă face să mă gândesc că pe distinsul geniu ori îl curăță cineva de parale ori omul e cumva paralel cu viața.
Da, sunt conștient de faptul că omul s-a dedicat domeniului lui, că ai niște cheltuieli, că una sau alta… bă dar atât de mult încât să ajungi să te plângi că trăiești în sărăkie, ca un boschetar? Nu-s contabilul nimănui dar când ajungi să te plângi în halul ăsta ceva-mi dă cu virgulă.
Ce articol, dom`ne?
găsâși?
Nu mă pricep la internet, ajutați.
N-am citit. Dar cine știe ce o fi zis omul de fapt și ce-or fi scris onor gazetarii români.
N’am citit articolul lacrimogen, dar #sustin ce ai scris tu!
Toti ăștia se plâng că sunt săraci…și ei dorm pe bani
Nu stiu pe ce bani dorm, dar mai era Sora Pauker care se plangea ca i’a venit factura mare la curent, desi el nu mai platise rugularizarea de vreo 3 ani. E, dar na, sarakia e inteleasa diferit de oamenii, unii cand n’au ce manca, altii cand nu’si mai permit ultimul model de Bentley.
Sa fie la ei.