La birou avem o curte interioară unde sunt mese și bănci și scrumiere. Locul de fumat, standarde europene… Ne adunăm acolo toți vicioșii din 12 etaje de birouri. Uneori, suntem atât de mulți încât uneori stai la masă cu necunoscuți. Și mai socializăm, mai schimbăm o vorbă, o impresie.
Sunt vreo 3 tipi ce ies în gașcă cu șeful lor la cafea. Nu știu ce învârt că-i găsesc destul de des afară…. sau ei pe mine cum s-a întâmplat ieri. În fine, tipii, tineri, mai tineri decât mine. Șefu, pe la 60+ așa… dar spirit tânăr și bun orator. Din poveștile lui cred că are ceva origini de evreu sau mă rog, a trăit foarte mult timp prin Israel. Dar omul povestește frumos, lin, fără patos. Și ăștia ai lui, tot veneau peste el cu completări și alte întreruperi și-l tot forțau pe ăsta să se ocolească cu diverse completări. Cumva, zâmbeam la chestiile astea. Și se oprește omul brusc din povestit și se uită la mine și-mi zice:
Dom’le, ăștia tineri nu mai au răbdare să asculte… Apoi se uită la ei și le zice. Măi, eu este posibil să nu mai am răbdare să vă explic până învățați voi să ascultați…
Adevărat, ori ăștia tineri nu au răbdare să asculte, ori ăștia in vârstă vorbesc prea mult.