Simt ca e timpul de un mea culpa, un fel de spovedanie on line. Nu de alta, dar o sa ajung sa traiesc cu asta pe suflet si nu face bine….
Da, sunt un tata rau care mananca ciocolata copilului. Stiu, veti sari sa-mi luati apararea si veti zice ca nu e atat de grav, ciocolata nu este chiar cel mai indicat lucru pentru un copil, dar aia e, copilul a plans de-a sarit camasa de pe el. Si m-am simtit vinovat…
Luni seara, la o emisiune cu bucatari, se gatea in draci cu ciocolata. Cum v-am mai zis pe aici ca sunt pofticios, m-am dus tiptil la debara si am luat din punga cu ciocolata, una bucata bomboana de ciocolata. Am luat-o pe furis ca era tarziu si daca m-ar fi fazut fii’mea, cu siguranta ar fi vrut si ea…si iar ne prindea 1 noaptea cu agitatie. E, erau in punga respectiva mai multe soiuri, dar ca un facut, am luat ultima Baci Perugina. Ciocalatica asta, un fel de pralina, foarte gustoasa dealtfel, pe langa gustul demential, mai are ceva…fiecare bomboana are un ravas.
Dincolo de gustul ciocolatei, fii’mea e fascinata de acest ravas…mami, ce scrie aici? intreba de fiecare data cand devora o Baci….Si eu i-am mancat ultima ciocolata si am aruncat ambalajul, am sters urmele pentru a nu tenta copilul cu ciocolata seara.
E, a doua zi cand ne-am intors de la gradinita, doar ce a intrat in casa….bang,Vreau ciocolata cu scrisoare! Nu a mers pacaleala ca le-a mancat pe toate, fii’mea e la fel ca mine, omite dar nu uita…si a plans si m-a acuzat ca sunt un tata rau si ea e doar un copil.
Prin Romania nu am vazut pe nicaieri bomboane Baci Perugina, dar avem noroc ca sotia mai baga cate o delegatie prin Italia si facem stocuri. Asta mi-a adus aminte de pachetele trimise de tata din Italia pachete din care nu lipsea cafeaua Lavazza, ciocolata si whiskey Laddie Ann….acum se pare ca nelipsite din bagaj vor fi bomboanele Baci Perugina.
Si taticii sint tot copii, doar ca mai mari, uneori mai seriosi, seriosi ca niste adevarati tatici, alteori… copii de-a dreptul ! Si e bine sa nu uitam ca sintem cu totii copii. Mai mici, mai mari, si citeodata ne bucuram de micile bucurii pe care ni le acordam prin substituirea chiar si a unor ciocolatele nevinovate. De-a dreptul copilareste… 🙂
Sorin, ai dreptate…dar cand am vazut cum plange, mi-a venit ceva amar pe gat…cea mai nasoala ciocolata mancata.
Ce om domne… care om. Cum poti ma sa faci asa ceva?
Mai ai tupeul sa-ti privesti in ochi copilul vreo 2 zile?
Eu mănânc jeleuri pe ascuns dar m-am obișnuit și nu mă mai simt vinovată deloc :))
Am și o strategie: deschid televizorul, îi captez atenția după care mă îndrept spre punga/cutia cu jeleuri, bag unul-două în gură și gata. Apoi apar în fața lui ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Roxi, al vostru e inca mic..o sa vezi tu cand o sa mai creasca si o sa-ti reproseze :))
Da’i la compensare cu Bucuria, nu o sa iti para rau deloc, iar ravasele alea le porti scrie singur desi cred ca o sa uiti de ele cand o sa bagi in tine ca de sfarsitul lumii!
Si atentie … NU SUNT fan dulciuri … da la astea nu rezist nici macar eu! 😀