Zise zeul spre arici…

Prin cartile de le citesc eu zeii au prostul obicei sa-si bage nasul in treburile fiintelor inferioare. Dpdv literar, e un lucru nemaipomenit, da savoare si imprezivibilitate…

E, joi, cu de la mine putere, m-am simtit ca un zeu…m-am implicat in destinul unor animale. Cum eram eu la fabrica de miere si-mi faceam de lucru intervenind in societatea albinelor, de undeva, vad alergand un arici. Fuga prin balarii, se ascunde in spatele unui stup. I-am facut o poza ce nu a surprins momentul si mai apoi l-am filmat. Apoi, mi-am vazut de treaba.

La un moment dat, agitatie de aripi, haos in balarii….ariciul descoperise un cuib de mierla si incerca sa-si prepare un pranz delicios dintr-un pui si doua oua. Pasaroiul se agita ca orice mama de-o vedeti voi prin documentarele de pe Nat Geo. N-am putut ramane insensibil la destinul tragic al puilor. Cum v-am zis ca sunt un fel de zeu, am intervenit si, i-am tras ariciului o divina lovitura de picior ce l-a trimis departe de cuib.

Probabil, mai tarziu cand eu nu am mai fost pe acolo, ariciul a revenit si a savarsit cursul firesc al naturii. Aia e.

Marian Manea

Tu ce zici?