Varstele consumatorului

In EL se afla refugiul si eliberarea, EL este oglinda sufletului si pentru EL, niciodata cuvintele nu au fost suficiente pentru al descrie cu adevarat. Pentru unii este sangele domnului, pentru altii este seva vietii. De-o varsta cu timpul, vinul, a alinat, a inspirat si a dezlegat limbi. Si mare dreptate a avut cel ce a zis ca: O sticla de vin bun contine in ea mai multa filosofie decat orice alta carte din lume.

Pana ajungi sa descoperi vinul cu adevarat, cel putin eu, am trecut prin cateva perioade. In linii mari, cred ca aceste etape sunt universal valabile. Cred ca ar fi misto cate o poveste din fiecare perioada, dar nu mai promit…

Varsta Inocentei

Debutul in consumul lichidelor cu grade l-am avut pe la 6-7 ani si a fost haos. In buna traditie romaneasca, de fiecare data cand bunicul primea vizita unui prieten, mergea la butoiul cu vin, aducea o carafa si cinsteau. Cum la varsta aia eram maimuta, tataie era cel mai bun exemplu despre cum se trateaza un prieten. In concluzie, intr-o zi, venind pe la mine prietenul Marius, am mers la butoiul cu vin si am umplut carafa. Ne-a gasit bunica lesinati pe amandoi prin curte. Am avut noroc, in afara de o stare de rau ce mi-o amintesc si acum altceva nu m-a afectat. In schimb, faptul ca am lasat caneaua deschisa si 100 si ceva de litri de vin au baltit in pivnita, nu se pune. I-a afectat pe altii 🙂 Concluzie: Nu lasati copiii nesupraveghiati!

Teribilismul

Am trecut si prin asta. Este perioda aia in care nu stii sa bei dar paharul si tigara sunt esentiale pentru imaginea de golan ce si-o doreste orice baiat caruia a inceput sa-i creasca par prin anumite zone ale corpului. De obicei, aceasta perioda este marcata de bere si vin de buturuga in cazurile fericite, sau diverse tarii in cazurile grave. Concluzie: Daca faci excese din teribilism, esti prost facut gramada.

Maturitatea

Se presupune ca aceasta perioda apare dupa ce ai trecut de varsta majoratului. Faptul ca esti responsabil pentru faptele tale, ai de facut o scoala sau un job, cel putin in principiu, incepi sa-ti cunosti limitele..si le fortezi. Deja, in aceasta perioada incepi sa faci diferente, sa cauti calitatea. Berea ramane baza, de multe ori bugetul nu permite altceva, dar incepi sa experimentezi vinul, sa cauti buchetul, eleganta si calitatea. In fine, spre finalul acestei periode, m-am axat pe vin. Poate pare pueril motivul, dar cand beam vin din comert, preferam vin de la Vincon Vrancea pentru un motiv banal…sponsorizau echipa de fotbal Universitatea Craiova.  Au cateva sorturi ce-mi plac si acum.

Intelepciunea

Bei moderat, bei calitativ, bei in tihna. Stii sa bei. Personal, cam pe la varsta de 30 de ani am inceput sa apreciez si sa prefer vinul, iar lucrul acesta l-am observat si pe la prieteni. Sper ca aceasta este ultima varsta, nu vreau sa o experimentez si pe aceea cu inecatul amarului.

De obicei prefer vinul demisec si in functie de meniu, alb sau rosu. Nu sunt expert, dar pot face deosebirea dintre un sampon si un vin baubil. Bine, mai si citesc despre vinuri, mai trec si pe la crame, hac…

Voi cum stati, ce vinuri preferati? Cum va par vinurile de la Beciul Domnesc, aveti ceva preferinte?

Marian Manea

7 Comments

  1. Pentru a explica mai bine metoda recurentei studentilor sai, marele matematician Grigore Moisil le-a spus foarte frumos: orice om are dreptul la un pahar de vin, ori eu dupa ce beau un pahar de vin ma simt alt om !

  2. La cata chimie exista in industria alimentara, eu prefer vinul de tara, facut acasa. Cel putin asa stiu ce beau.

    • Majoritatea producătorilor de vin de la noi s-au cam porcit (începând cu Murfatlar). Conform metodei strămoşeşti prin care schimbi gustul omului.

      Fiindcă o mare parte din consumatori nu se descurcă în privinţa gustului, au limba cam bătătorită, cum o avea un mare Poet al Patriei după ce se întâlnea cu Tovarăşii. Aşa încât capitalizmul putred a reacţionat, adaptându-şi oferta la cerere: vinul e din ce în ce mai diluat, apos, uşor, pe jumătate suc de struguri. Ca pe vremea lui Caragiale. Şi din acelaşi motiv ca pe vremea lui Caragiale, când beau vinul numai ca şpriţ: ca omul să poată bea mult, fără să se îmbete prea repede.

      Dacă te uiţi la vinurile roşii obişnuite ale portughezilor, italienilor sau austriecilor, seamănă a vin adevărat, negru-roşu, dens ca un lichior, aromat, tare, cel puţin 13 grade. După un pahar mare, începi să vezi dublu. Şi tocmai din pricina asta n-au nicio trecere în ochii cocalarilor care beau vin cu cola.

  3. Offtopic: sa nu uit: poate pui si tu vreodata pe pagina ta o optiune de cautare a articolelor din arhiva! 😀 Multam si treci la urmatorul pahar! 😀

Tu ce zici?