Am uitat sa glumim?

ochi la spateBine, zilele astea, in afara de glume pe seama mustatii taranului din Teleorman nu prea mai face nimeni. A, desigur, se rade stramb si apoi se injura, dar asta e. Radem pana la capat, dupa cum ar zice niste glumeti ce au un site caruia-i zic revista. Majoritatea glumelor din vremurile noastre sunt mai mult bancuri, filmulete si poze, aruncate la gramada pe facebook…un fel de Urzica, dar mai interactiv, cu like, share si viralizare. Ca fapt divers, tu cand ai glumit ultima oara cu un necunoscut? Nu, nu pe facebook…in viata reala.

Cand eram eu mai tanar, faceam tot felul de glume. Majoritatea proaste, dar tot glume erau. Cu timpul, mi-am dat seama ca anumite persoane, chiar sunt afectate, asa ca, am lasat-o mai moale. Deh, varsta… Acum, o intepatura, o vorba romaneasca cu mai multe intelesuri…de vara. Dar nu ma pot abtine si cand am ocazia, incerc ceva haios. Ceva, cum o sa va zic mai jos.

Intr-o seara, printr-o parcare subterana de mall, aproape pustie, un domn imbragat elegant intr-un pardesiu, cara doua sacose cu cumparaturi. Cum haina-l face pe om doar pana la gat, pe domnul din poveste nu stiu pana unde-l facea. Motivul e simplu…omul nostru nu prea avea gat. Era genul ala de barbat mic, gras si indesat, cam cum e Maradona, poate chiar mai gras putin…asa, un fel de copilul minune, dar mai inalt…intelegeti voi. E, cu nenea asta m-am gandit eu sa incerc o gluma. Si nu o gluma verbala…pshihologica…l-am atins la TEAMA.

Paranteza:

Cand eram copchil, eram fascinat de vestul salbatic si de toti indienii si vanatorii de preerie ce se strecurau nevazuti-neauziti. Si m-am antrenat..eram zeu la pac-pac. Tacut ca moartea, veneam in spatele tau sit-i ziceam doar atat: Pac. Chiar daca au trecut anii, acum, cand vreau, renunt sa-mi mai tarsai picioarele si trec pe modul silentios. Fix lucrul asta l-am facut in spatele grasanului din parcare 🙂

Am inchis paranteza..

Cum mergea nenea prin parcarea destul de slab iluminata, eu eram la cativa pasi in urma lui. Si calcam usor. Probabil, simtindu-ma in spatele lui, a incercat sa se intoarca, cu tot corpul, ca v-am zis ca nu prea avea gat, asa ca, nu putea sa intoarca doar capul. Eu, natie de indian, am facut un singur pas usor in dreapta si m-am pastrat in unghiul lui mort. A mai facut cativa pasi si s-a intors din nou. De data asta, pe dreapta. Am repetat miscarea si m-am pozitionat din nou in unghiul lui mort. Si tot asa de mai multe ori. Nu stiu ce ganduri avea omul, dar cu siguranta se simtea urmarit. Cum ne apropiasem de masina mea, am apasat pe buton si am deblocat masina. La zgomotul facut, l-am vazut cum tresare. Si s-a intors din nou. De data asta nu m-am mai ascuns…mi-am stapanit cu greu un zambet si am facut-o pe indiferentul.

Pentru mine, a fost haios, poate si pentru el…in concluzie, haide sa lasam supararile si sa mai glumim si cu oamenii reali, nu doar pe facebook. Bine, in viata de zi cu zi, trebuie avut grija…nu stii cine te bate.

5 gânduri despre „Am uitat sa glumim?

  1. Foarte tare!
    Hai sa-ti spun eu una care a iesit asa fara nici o intentie, intr-o parcare subterana din Anvers. Am coborat cu liftul direct in parcare din cladire, cand se deschid usile in subteran in fata usilor un manunchi de chei cu telecomanda de Audi. ma uit in stanga, am uit in dreapta nimeni le iau si ma duc spre masina, de obicei parchez retras, peste tot, asa ca aveam de traversat toata parcare, mergeam si ma uitam sa vad pe cineva care cauta ceva… in dreptul unui Audi era un nene care cauta peste tot prin tot ce avea geanta de acte, de laptop, borseta… am zis ca fac o gluma si m-am dus in spatele lui si am zornait cheile, omul s-a intors m-a masurat de sus pana jos, apoi a inceput sa urle si sa fuga spre iesire si sa strige ajutor. Pret de cateva momente am ramas teapan apoi am plecat, la iesire am lasa cheile la punctul de paza de la iesirea din parcare. Asta nu ar fi fost nimic daca peste ceva timp nu m-as fi intalnit cu acel om la o sueta unde efectiv cand m-a vazut i-a venit rau si unde desigur am povestit pentru relevanta faza din parcare.
    Mda, in viata de zi cu zi, trebuie avut grija…nu stii cine te bate si completez eu, lumea e mica 😉

    • Frumos 🙂 Normal ca lumea e mica si trebuie sa ai grija. Pai n-am mai scris si aici ? In fine, mai am cateva glume din astea… sa vad cand reusesc sa le dau pe net.

      • Am citit articolul acela, super! Ca si o completare la comentul meu in acea perioada aveam barba si mustati, carunte bine, destul de mari, era decembrie, urma sa vin in tara si vroiam sa-i fac baiatului o surpriza si sa ma imbrac ca Mos Craciun si desigur sa fiu cat mai natural si chiar eram 🙂 Cu acel nene m-am intalnit apoi in ianuarie, barba mai crescuse…

Tu ce zici?