Prin Turcia cu cortul. Prima parte

plaja-pamucakPana acum am mers in Turcia cu cortul de doua ori si vreau sa mai merg cel putin inca odata. Asa cum stiti si voi, Turcia este renumita pentru resorturi de cinci stele, unde turistii prefera sa-si petreaca vacantele tolaniti la soare pe sezlong, de multe ori neavand ocazia nici sa faca o baie in mare, fiind prizonierii resortului…dar asta e vacanta, sau conceptul de vacanta al unora. Pentru mine vacanta inseamna sa calatoresc, sa vad locuri, sa cunosc oameni si cand spun oameni nu ma refer neaparat la alti turisti sau la angajatii resortului, care fie vorba intre noi, sunt angajati sa-ti fie tie bine, cat ma refer la oamenii locului, oamenii normali.

Calatoria de anul acesta a fost una speciala, la ea participand si pitica mea de un an si sapte luni.Multi ar spune ca e putin aiurea sa mergi cu un copil mic la cort, dar noi vrem sa ne crestem copilul mai aproape de natura si sa-i inducem placerea de-a calatori. Pentru a vedea cum se manifesta copilul la cort, inainte de-a pleca catre Turcia, am mers cu cortul in Bulgaria pentru un weekend…si ia placut.

Dar sa revin la Turcia. Am plecat din Bucuresti cu doua masini, eu cu sotia si Cezara in Ford Focus si Vladimir, Anca si Radu, copilul lor de un an si trei luni, intr-un Opel Corsa.

Dupa ce ne tot gandisem la variantele de traseu catre Turcia, am ales sa mergem totusi pe varianta Bucuresti-Ruse-Razgrad-Târgovişhte-Elhovo si sa intram in Turcia pe la punctul vamal de la Hamzabeyli, urmand sa travesam cu bacul catre Canakkale, din Eceabat.

Am reusit sa plecam din Bucuresti pe la ora sase dimineata si ne gandeam cu groaza la timpul de asteptare din vama Giurgiu, stiind ca se lucreaza romaneste la podul prieteniei Giurgiu-Ruse, dar zeul calatorilor a fost cu noi si am trecut prin vama, ca prin branza.

Din Ruse, am virat vitejeste stanga si am continuat sa rulam romaneste, in conditii bugaresti pana la Targovishte, unde, cum se intampla de obicei cand te increzi in GPS, am incurcat putin drumul, putin derutati si de un indicator de INTERZIS ce trona in capatul drumului national ce ne-ar fi dus mai repede si mai lin catre urmatorul punct de pe ordinea de zi…orasul Elhovo. In conditiile astea, ne-am ales cu un ocol pe un drum prost si plin de serpentine, drum ce ne-a ocolit prin Omurtag. Drum bulgaresc, prost, dar pitoresc.(e de vazut de cei ce nu se grabesc)

Drumul a continuat catre Lesovo, localitate de frontiera si punct de trecere catre Turcia. Inainte de-a intra efectiv in vama, am mai alimentat motorina de la benzinaria LukOil.

In plina criza a imigrantilor, intrarea in Turcia nu se face usor, fiind nevoiti sa trecem prin nu mai putin de sapte filtre, unde se verificau pasapoarte,taloane si la unii mai dubiosi, inclusiv masinile. Cum nu detinem in dotare fete dubioase ce ar starnii interesul vamesilor turci, noi am scapat.

Si da, suntem in Turcia, o alta lume…drumuri largi si de calitate, oameni ce par a nu avea grija zilei de maine, iar saracia apasatoare ce am simtit-o traversand Bulgaristan-ul, a disparut. Am ajuns destul de repede in Edirne, unde am umplut matul cu shaorma, nu cu detoate ca la noi, ci facuta ca la mama ei.

De la Edirne, am setat GPS-ul cu destinatia Bolaiyr, o localitate micuta, unde imediat dupa o benzinarie, urma sa viram dreapta si sa ajungem la Erguden, „unchiul” lui Pre2, un turc de treaba ce detine un bufet pe plaja la Marea Egee si unde de fiecare data cand cineva din gasca merge in Turcia, la el se opreste. Despre Erguden am sa ma ocup mai pe larg in alt post.

A doua zi, am reusit sa pornim la drum pe la ora 11, iar pana la destinatie, mai avea aproape 400 km. Asa cum am spus, urma sa traversam cu bacul catre Canakkale, din Eceabat. Pretul pentru traversarea cu bacul, este de 35 lire turcesti. De data asta nu am mai vizitat nimic in Canakkale si am pornit voiniceste catre Izmir, iar de acolo, inca 80 de km pana la Selcuk, langa orasul antic Efes, unde se afla una dintre cele mai frumoase plaje din Turcia, plaja Pamucak, plaja ce tine de celebra statiune,Kusadasi.

Pe plaja Pamucak se afla si destinatia noastra, Camping Dereli. Campingul este unul dintre cele mai bune campinguri in care am stat, pe langa spatiul imens de campare aflat printre eucalipti, campingul este dotat cu dusuri cu apa calda, curent electrict, restaurant, internet, un mic magazin de unde te poti aproviziona cu bere,tigari, crantanele, fiind un loc preferat si de campere, majoritatea cu numere de Gremania. Pretul de cazare a fost de 50 lire pe noapte/cort,asta insemnand aproape 15 euro.

Aici a fost tabara noastra pentru 5 zile, de aici am facut excursii scurte in zona si una mai lunga pana la Pamukkale, celebrul mai ales pentru #iolaPamukkale.

Am sa revin cu mai multe detalii despre locurile vizitate in alte articole, articole in care voi mixa cele doua excursii si voi incerca o descriere cat mai amanuntita a obiectivelor turistice.

Marian Manea

8 Comments

        • Toata excursia a durat 8 zile, doua nopti am dormit la prietenul Erguden,gratis si am cheltuit aproximativ 600 euro cu tot cu drum, taxe,motorina +sandale,bluze si alte cadouri.
          dar da, mancare + cazare cam pe acolo iesi.

  1. Nu pot decat sa te invidiez la modul sincer dar nu ranchiunos! 🙂 Imi pare rau ca nu am avut anul asta ocazia sa ma includ si eu prin caravana …. dealtfel nu am prea avut timp nici sa ne vedem. Daca la anul zici ca vrei sa mai mergi pe acolo … anunta’ma si pe mine din timp …. om avea noi timp sa mai vorbim 🙂

    Asteptam de multa vreme relatarile … ma bucur ca te’ai apucat de ele! 🙂

    • Frate Ice, o sa vreau sa mai merg, dar nu la anu..la anu e in stadiu de proiect Italia, dar mai e pana atunci

Tu ce zici?